Evaluarea la securitate fizica a obiectivelor, bunurilor, valorilor etc cf Legii 333 a pazei si protectiei obiectivelor

ORDIN
privind elaborarea analizei de risc la securitatea fizică
a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi transporturilor speciale
din responsabilitatea structurilor Ministerului Afacerilor Interne
Având în vedere prevederile art. 66 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare şi ale art. 1 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003
privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, cu modificările şi completările ulterioare,
În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 1. – (1) Prezentul ordin stabileşte cadrul necesar elaborării analizei de risc la
securitatea fizică a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi transporturilor speciale din
responsabilitatea structurilor Ministerului Afacerilor Interne, denumită în continuare analiză de risc la securitatea fizică.
(2) În sensul prezentului ordin, sunt în responsabilitatea structurilor Ministerului
Afacerilor Interne, denumit în continuare MAI, obiectivele, bunurile, valorile şi transporturile speciale:
a) aparţinând MAI, astfel cum sunt prevăzute la art.2 alin.(2) din Ordinul ministrului
afacerilor interne nr. 5/2017 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi a transporturilor speciale aparţinând Ministerului Afacerilor Interne;
b) la care se asigură paza cu efective de jandarmi, în condiţiile art.6 şi art. 24 din Legea
nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Exceptând situaţiile în care în cuprinsul prezentului ordin se prevede altfel sau se
face referire expresă la termenii „obiectiv”, „valori” sau „transporturi speciale”, orice trimitere la termenul „bunuri” se va considera ca făcută şi la termenii enumeraţi.
Art. 2. – Analiza de risc la securitatea fizică constă în evaluarea ameninţărilor și
vulnerabilităţilor la adresa existenţei sau integrităţii bunurilor din responsabilitatea structurilor MAI, realizată în scopul stabilirii nivelului de risc şi luării deciziei privind măsurile necesare asigurării pazei acestora.
Art. 3. – În sensul prezentului ordin, termenii şi expresiile utilizate au următorul
înţeles:
a) ameninţare – factor intern sau extern ce are capacitatea de a exploata vulnerabilitatea
unei unităţi prin acte sau fapte ce creează dezechilibre ori instabilităţi şi generează stări de pericol asupra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor ori valorilor deţinute;
b) vulnerabilitate – caracteristică de ordin fizic-arhitectural şi operaţional a unei entităţi,
2/9prin care aceasta este expusă distrugerii, agresiunii ori disfuncţionalităţii în faţa unei
ameninţări;
c) risc – element incert, dar posibil, cu incidenţă în procesul activităţilor desfăşurate, ale
cărui efecte sunt de natură să afecteze securitatea fizică a bunurilor, să aducă atingere vieţii,integrităţii corporale ori libertăţii persoanelor;
d) nivel de risc – probabilitatea ca una sau mai multe ameninţări să se concretizeze, în
raport de vulnerabilităţile identificate, pe de o parte, şi măsurile de pază adoptate, pe de altăparte;
e) incident de pază – concretizarea unei ameninţări, cu evoluţie necontrolată, care
generează efecte negative asupra unor persoane sau bunuri asigurate cu pază şi care necesită oacţiune imediată pentru restabilirea situaţiei anterioare;
f) grilă de evaluare – sistem analitic care asigură evaluarea vulnerabilităţilor şi
ameninţărilor, în raport cu măsurile de pază necesare, permiţând încadrarea bunurilor într-unanumit nivel de risc.
CAPITOLUL II
ELEMENTE DE BAZĂ PRIVIND
ANALIZA DE RISC LA SECURITATEA FIZICĂ
Art. 4. – (1) Analiza de risc la securitatea fizică se efectuează de către o comisie de
evaluare, denumită în continuare comisie, stabilită prin ordin/dispoziţie a conducătorului
unităţii care asigură paza, cu participarea reprezentantului beneficiarului, după caz.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) este formată dintr-un număr impar de membrii, dintre
care unul este desemnat preşedinte.
(3) Pentru obiectivele din responsabilitatea Jandarmeriei Române, comisia este formată
din:
a) preşedinte – adjunct al directorului general pentru pază/prim adjunct/şef de stat
major;
b) membri – şef serviciu/şef de stat major batalion de pază/şef birou/ofiţer specialist cu
atribuţii pe linie de pază şi comandantul structurii de pază.
Art. 5. – Datele, informaţiile şi documentele necesare în activitatea de identificare a
ameninţărilor şi vulnerabilităţilor se pun la dispoziţia comisiei de către reprezentantul
beneficiarului de pază.
Art. 6. – (1) Pentru fiecare bun asigurat sau propus să fie asigurat cu pază, se
efectuează o singură analiză de risc, la nivelul unităţii care asigură paza.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru tronsoanele conductelor magistrale de
transport produse petroliere şi instalaţiile aferente acestora.
(3) Analiza de risc la securitate fizică pentru asigurarea pazei bunurilor din
responsabilitatea Jandarmeriei Române se efectuează în condiţiile stabilite la cap. III din
prezentul ordin.
(4) Analiza de risc la securitate fizică pentru asigurarea pazei bunurilor proprii unităţilor
MAI, altele decât cele din responsabilitatea Jandarmeriei Române, se efectuează în condiţiilestabilite la cap. IV din prezentul ordin.
Art. 7. – Analiza de risc la securitatea fizică se efectuează prin parcurgerea succesivă a
următoarelor etape:
a) identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor;
b) stabilirea nivelului de risc;
c) stabilirea măsurilor de pază;
d) elaborarea raportului privind analiza de risc la securitatea fizică.

CAPITOLUL III
EFECTUAREA ANALIZEI DE RISC LA SECURITATEA FIZICĂ
PENTRU ASIGURAREA PAZEI BUNURILOR
DIN RESPONSABILITATEA JANDARMERIEI ROMÂNE
Secţiunea 1
Identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor
Art. 8. – Identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor se realizează prin:
a) recunoaşteri în zona de dispunere a bunurilor sau pe itinerarul de deplasare, în zona
de competenţă, în cazul transporturilor speciale;
b) inspecţia amplasamentelor din imediata apropiere a obiectivelor, în scopul evaluării
şi identificării tuturor căilor de acces;
c) investigaţia obiectivului pe zone funcţionale, stabilirea influenţei parametrilor interni
şi externi, respectiv a cauzelor, evenimentelor şi potenţialelor consecinţe;
d) analizarea, împreună cu reprezentantul beneficiarului, a incidentelor de pază şi
studierea documentelor-suport puse la dispoziţie de către acesta;
e) analizarea şi interpretarea datelor solicitate structurilor cu care se cooperează;
f) exploatarea datelor şi informaţiilor obţinute prin structura de cercetare-documentare
sau puse la dispoziţie de către reprezentanţii structurilor cu care se cooperează;
Art. 9. – (1) Identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor privind paza transporturilor
speciale se realizează de către unităţile de jandarmi competente teritorial, pe toate traseele de deplasare.
(2) Datele şi informaţiile referitoare la ameninţări şi vulnerabilităţi, precum și la locurile
posibile de staţionare amenajate în afara localităţilor identificate în zona de responsabilitate, se
implementează în aplicaţiile electronice de profil de către unităţile de jandarmi.
Art. 10. – Analiza de risc la securitatea fizică pentru asigurarea pazei obiectivelor din
responsabilitatea Jandarmeriei Române se efectuează conform sinopticului prevăzut la anexa nr. 1.
Secţiunea a 2-a
Stabilirea nivelului de risc
Art. 11. – Nivelurile de risc în care pot fi încadrate bunurile din responsabilitatea
Jandarmeriei Române sunt:
a) ridicat;
b) mediu;
c) scăzut.
Art. 12. – (1) Pentru stabilirea nivelului de risc se folosesc grilele de evaluare,
prevăzute în Anexele nr. 2 şi 3.
(2) Grilele de evaluare se completează cu elemente de evaluare, variabile şi punctaj, în
funcţie de specificul bunurilor aflate în responsabilitatea structurilor Jandarmeriei Române.
Art. 13. – Criteriile din cadrul grilei de evaluare sunt structurate astfel:
a) criterii specifice, prin care se evaluează elemente de amplasare zonală şi locală,
având o pondere de 25%;
b) criterii funcţionale, prin care se evaluează elementele ce vizează desfăşurarea
activităţii în unitatea evaluată, având o pondere de 45%;
c) criterii de securitate, prin care se evaluează măsurile de securitate implementate sau
care urmează a fi implementate, având o pondere de 30%.
Art. 14. – (1) Criteriile au în vedere elemente de evaluare, care prezintă, fiecare, un
număr de variabile.
(2) Punctajul pentru fiecare element de evaluare rezultă din completarea grilei, prin
alegerea unei variabile din cele prevăzute, în funcţie de situaţia analizată. Dacă la acelaşi
element de evaluare se regăsesc mai multe variabile, se înscrie punctajul corespunzător celei mai mari dintre acestea.
(3) Punctajul criteriilor este reprezentat de media aritmetică a punctajelor obţinute de
către elementele de evaluare, rezultatul fiind înmulţit cu procentajul repartizat.
Art. 15. – Este interzisă modificarea, completarea sau ştergerea celulelor sau
câmpurilor din grila de evaluare.
Art. 16. – Valorile coeficienţilor de criminalitate, necesare completării grilelor de
evaluare sunt cele publicate pe paginile web ale Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratelor de poliţie judeţene.
Art. 17. – Interpretarea grilei pe niveluri de risc se face astfel:
a) punctajul cu valori mai mici de 40 indică un nivel de risc scăzut;
b) punctajul cuprins între valorile 40 şi 70 indică un nivel de risc mediu;
c) punctajul superior valorii de 70 indică un nivel de risc ridicat.
Art. 18. – Nu se întocmeşte grila de evaluare pentru:
a) obiectivele diplomatice, nivelul de risc stabilindu-se pe baza precizărilor Ministerului
Afacerilor Externe şi Serviciului Român de Informaţii;
b) obiectivele aparţinând Serviciului de Informaţii Externe, nivelul de risc stabilindu-se
pe baza precizărilor reprezentanţilor instituţiei beneficiare;
c) obiectivele nucleare şi transporturile de produse cu caracter special prevăzute la art.
24 alin. (2) din Legea nr.333/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
acestea fiind încadrate la nivel de risc ridicat;
d) transporturile speciale.
Art. 19. – (1) Nivelul de risc pentru conductele magistrale de transport produse
petroliere se calculează ca medie aritmetică între punctajul total al grilelor întocmite.
(2) Nivelul de risc pentru transporturile speciale se stabileşte în funcţie de valoarea cea
mai mare declarată sau asigurată a acestora, astfel:
a) nivel de risc scăzut – valoare mai mică de 150.000 euro/echivalent lei;
b) nivel de risc mediu – valoare cuprinsă între 150.000 şi 500.000 euro/echivalent lei;
c) nivel de risc ridicat – valoare mai mare de 500.000 euro/echivalent lei.
(3) Pentru staţiile de pompare aferente conductelor magistrale de transport produse
petroliere, integrate în sistemul unic de pază cu efective de jandarmi, se completează grila de evaluare prevăzută în anexa nr. 2.
Secţiunea a 3-a
Stabilirea măsurilor de pază
Art. 20. – Stabilirea măsurilor de pază vizează diminuarea sau eliminarea ameninţărilor
şi vulnerabilităţilor, prin:
a) delimitarea zonelor funcţionale;
b) realizarea unor amenajări specifice cu mijloace de protecţie mecano-fizice,
compartimentarea spaţiilor, restricţionarea accesului sau realizarea unor amenajări care să
asigure protecţia vieţii şi integrităţii personalului;
c) restricţionarea accesului neautorizat în zona de depozitare a valorilor şi produselor
speciale, documentelor clasificate sau bunurilor cu valoare deosebită;
d) instalarea unor sisteme de detecţie, alarmare şi supraveghere;
e) cunoaşterea situaţiei operative şi realizarea schimbului de informaţii;
f) cooperare şi colaborare eficace;
g) întărirea ordinii şi disciplinei interne, prin dezvoltarea culturii de securitate a
personalului şi actualizarea procedurilor de acces şi de deplasare în obiectiv;
h) conectarea sistemelor tehnice de securitate la dispeceratele din cadrul obiectivelor
sau la dispeceratele zonale;
i) constituirea de elemente de dispozitiv.
Secţiunea a 4-a
Elaborarea raportului privind analiza de risc la securitatea fizică
Art. 21. – (1) Raportul privind analiza de risc la securitatea fizică, denumit în
continuare Raport, stă la baza elaborării planului de pază şi a proiectelor sistemelor de detecţie,alarmare şi supraveghere. Raportul reprezintă un document de lucru, care se înregistrează şi sepăstrează împreună cu anexele.
(2) Raportul este un document cu caracter permanent. Acesta se arhivează doar în
momentul întocmirii unui nou raport sau la ridicarea pazei.
(3) Pentru obiectivele care funcţionează în mai multe sedii, se întocmeşte câte un raport
pentru fiecare sediu în parte; în situaţia în care, în aceeaşi locaţie funcţionează mai multe
obiective, se întocmeşte câte un raport pentru fiecare obiectiv în parte, cu excepţia situaţiei încare acestea se află în administrarea aceluiaşi ordonator de credite, caz în care se întocmeşte unsingur document.
(4) Raportul se semnează de către comisie, se aprobă de către conducătorul unităţii care
asigură pază şi beneficiarul de pază şi se avizează de către structura de specialitate din cadrulInspectoratului General al Jandarmeriei Române.
(5) Câte un exemplar al raportului se distribuie fiecărui beneficiar de pază, prin grija
unităţii care asigură paza.
(6) În cazul obiectivelor diplomatice şi a obiectivelor proprii Jandarmeriei Române,
raportul se întocmeşte într-un singur exemplar.
(7) O copie a raportului se distribuie la subunitatea/structura care asigură paza.
Art. 22. – (1) La raportul privind analiza de risc se anexează grila de evaluare şi
documentele-suport.
(2) Din categoria documentelor-suport fac parte: adrese, informări, procese-verbale
încheiate pe timpul desfăşurării activităţilor, documentaţia pusă la dispoziţie de către
beneficiar, în copie sau original, precum şi alte documente specifice.
Art. 23. – Raportul întocmit pentru asigurarea pazei obiectivelor cuprinde:
a) denumirea obiectivului şi a beneficiarului;
b) componenţa comisiei;
c) data la care s-a executat recunoaşterea;
d) prevederile legale în baza cărora se întocmeşte raportul;
e) concluziile din situaţia operativă, referitoare la amplasarea geografică a obiectivului,
vecinătăţi, alţi factori externi cu impact asupra activităţii obiectivului, starea infracţionalităţiidin localitatea/zona de dispunere a obiectivului;
f) zonele funcţionale stabilite de beneficiar şi caracteristicile obiectivului, precum:
construcţiile, împrejmuirile, iluminatul, numărul salariaţilor, natura activităţilor desfăşurate;
g) numărul şi locul de dispunere a sistemelor tehnice de protecţie şi de alarmare
împotriva efracţiei;
h) activităţile desfăşurate de comisie şi documentaţia analizată;
i) ameninţările şi vulnerabilităţile identificate;
j) nivelul de risc;
k) măsurile, cu termene şi responsabilităţi, pentru diminuarea sau eliminarea
vulnerabilităţilor şi ameninţărilor;
l) alte obligaţii referitoare la paza obiectivului, care urmează a fi stabilite prin
contract/convenţie, precum cele referitoare la amenajări de spaţii, sisteme tehnice de securitate,materiale şi servicii necesare asigurării pazei;
m) propuneri privind dispozitivul de pază şi reprezentarea grafică a acestuia;
n) organizarea legăturilor de comunicare.
Art. 24. – Raportul întocmit pentru asigurarea pazei transporturilor speciale cuprinde:
a) denumirea beneficiarului, tipul transportului, auto, feroviar sau naval și
particularităţile produsului cu caracter special sau cele ale bunurilor şi valorilor transportate;
b) componenţa comisiei;
c) data la care s-a executat recunoaşterea;
d) prevederile legale în baza cărora se întocmeşte raportul;
e) concluziile rezultate în urma analizei situaţiei operative;
f) numărul maxim de autovehicule, vagoane, sau nave care pot transporta bunuri, valori
şi produse cu caracter special;
g) punctele de predare-primire a bunurilor, valorilor transportate şi itinerariile de
deplasare folosite, precum şi căile de comunicaţii pe care se poate realiza transferul, de pe
itinerarul de deplasare de bază, pe cel de rezervă;
h) locurile posibile de staţionare amenajate, identificate în afara localităţilor;
i) numărul şi locul de dispunere a sistemelor tehnice de securitate, alarmare, localizare
şi supraveghere;
j) activităţile desfăşurate de membrii comisiei și documentaţia analizată;
k) ameninţările şi vulnerabilităţile identificate;
l) nivelul de risc;
m) măsurile, cu termene şi responsabilităţi, pentru diminuarea sau eliminarea
ameninţărilor şi vulnerabilităţilor;
n) alte obligaţii, referitoare la pază care urmează a fi stabilite prin contract/convenţie,
precum cele referitoare la amenajarea spaţiilor, sistemelor tehnice de securitate şi alarmare,respectiv a materialelor şi serviciilor necesare desfăşurării misiunii;
o) propuneri privind dispozitivul de pază şi mijloacele de transport necesare;
p) organizarea legăturilor de comunicare.
Art. 25. – Raportul întocmit pentru asigurarea pazei, supravegherii şi intervenţiei la
conductele magistrale de transport produse petroliere şi instalaţiile aferente acestora cuprinde:
a) denumirea beneficiarului;
b) nominalizarea tronsonului/tronsoanelor şi caracteristicile acestuia/acestora;
c) componenţa comisiei;
d) data la care s-a executat recunoaşterea;
e) prevederile legale în baza cărora se întocmeşte raportul;
f) concluziile rezultate în urma analizei situaţiei operative privind amplasarea
geografică a tronsonului/tronsoanelor de conductă, vecinătăţi, căi de acces, alţi factori externicu impact, starea criminalităţii, cu accent pe cea referitoare la furtul de produse petroliere,respectiv de componente metalice din conducte şi instalaţii aferente, din localităţile/zoneletranzitate;
g) numărul şi locul de dispunere a sistemelor tehnice de securitate, alarmare, localizare
şi supraveghere;
h) activităţile desfăşurate de membrii comisiei și documentaţia analizată;
i) ameninţările şi vulnerabilităţile identificate;
j) nivelul de risc;
k) măsurile, cu termene şi responsabilităţi, pentru diminuarea sau eliminarea
vulnerabilităţilor şi ameninţărilor;
l) alte obligaţii referitoare la pază şi protecţie care urmează a fi reglementate prin
contract, precum cele referitoare la amenajarea spaţiilor, sistemelor tehnice de securitateşi
alarmare, respectiv a materialelor şi serviciilor necesare desfăşurării misiunii;
m) propuneri privind dispozitivul de pază necesar executării misiunii;
n) organizarea legăturilor de comunicare.

CAPITOLUL IV
EFECTUAREA ANALIZEI DE RISC LA SECURITATEA FIZICĂ PENTRU
ASIGURAREA PAZEI BUNURILOR PROPRII ALE UNITĂŢILOR MAI
Secţiunea 1
Identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor
Art. 26. (1) Pentru asigurarea pazei bunurilor proprii ale unităţii, comisia identifică
ameninţările şi vulnerabilităţile, având în vedere amplasamentul unităţii, persoanele,
armamentul şi muniţia, explozibilii, patrimoniul, numerarul, mărfurile şi documentele
clasificate din zona de dispunere a bunurilor în cauză.
(2) Comisia identifică riscurile şi consemnează:
a) vulnerabilităţile constatate în urma analizării surselor de ameninţare care pot afecta
valorile de protejat, precum şi scenariile de atac caracteristice fiecăreia dintre acestea;
b) plauzibilitatea reuşitei scenariilor de atac, luând în considerare măsurile de pază
stabilite şi eficacitatea acestora în raport cu scenariul analizat.
Secţiunea a 2-a
Stabilirea nivelului de risc
Art. 27. – (1) Nivelurile de risc pentru paza bunurilor proprii ale unităţii sunt cele
prevăzute la art. 11.
(2) La stabilirea nivelului de risc se au în vedere ameninţările şi vulnerabilităţile
specifice bunului care face obiectul pazei, determinate de:
a) depozitarea/manipularea de armament, muniţie sau materii explozive;
b) manipularea bunurilor, valorilor sau substanţelor periculoase;
c) utilizarea documentelor clasificate secret de stat;
d) utilizarea documentelor clasificate secret de serviciu;
(3) Nivelul de risc se stabileşte de către comisie, în funcţie de existenţa şi intensitatea
ameninţărilor şi vulnerabilităţilor identificate, importanţa, caracteristicile şi particularităţilebunului, valoarea coeficienţilor de criminalitate, existenţa mijloacelor mecano-fizice, asistemelor tehnice de alarmare, monitorizare şi intervenţie şi conectarea acestora la
dispeceratele de monitorizare ale structurii care are în responsabilitate bunurile.
(4) Pentru aprecierea nivelului de risc pot fi avute în vedere şi alte elemente în afara
celor prevăzute la alin. (2) şi (3), în funcţie de particularităţile şi caracteristicile bunului.
Secţiunea a 3-a
Stabilirea măsurilor de pază
Art. 28. – Stabilirea măsurilor de pază se realizează în condiţiile prevăzute la art. 20.
Secţiunea a 4-a
Elaborarea raportului privind analiza de risc la securitatea fizică
Art. 29. – (1) În urma procesului de evaluare a riscurilor se întocmeşte Raportul care
cuprinde:
a) nominalizarea bunului şi activitatea acestuia;
b) concluziile din situaţia operativă, referitoare la amplasarea geografică a
obiectivului, vecinătăţi, alţi factori externi cu impact asupra activităţii obiectivului şi starea criminalităţii/situaţia infracţionalităţii stradale sesizate din zona de dispunere a obiectivului;
c) zonele funcţionale stabilite de beneficiar şi caracteristicile obiectivului, precum:
construcţiile, împrejmuirile, iluminatul, numărul salariaţilor, natura activităţilor desfăşurate;
d) ameninţările şi vulnerabilităţile identificate;
e) nivelul de risc;
f) măsurile, cu termene şi responsabilităţi, pentru diminuarea sau eliminarea
ameninţărilor şi vulnerabilităţilor;
g) propuneri pentru procedeele specifice de acţiune şi dispozitivele de pază necesare
executării misiunii de pază.
(2) Raportul se semnează de către comisie, se avizează, după caz, de către beneficiarul
de pază şi se aprobă de către conducătorul unităţii care deţine în administrare bunurile.
CAPITOLUL V
REFACEREA/REVIZUIREA ANALIZEI DE RISC LA SECURITATEA FIZICĂ
Art. 30. – (1) Ori de câte ori situaţia o impune, analiza de risc la securitatea fizică poate
fi refăcută sau, după caz, revizuită.
(2) Refacerea analizei de risc la securitatea fizică constă în reluarea întregului proces de
elaborare a acesteia, independent de cele efectuate anterior. Refacerea determină întocmireaunui nou plan de pază.
(3) Revizuirea analizei de risc implică reevaluarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor
identificate iniţial, pentru a stabili dacă măsurile de pază adoptate au avut efectul preconizatsau dacă este necesară adoptarea de noi măsuri pentru diminuarea sau eliminarea ameninţărilorşi vulnerabilităţilor. Revizuirea nu presupune, în mod obligatoriu, modificarea sau completareaplanului de pază.
Art. 31. – Analiza de risc la securitatea fizică se reface în următoarele situaţii:
a) când un obiectiv îşi mută sediul;
b) în situaţia în care se modifică cel puţin 1/3 din elementele de evaluare avute în
vedere la stabilirea nivelului de risc;
c) la solicitarea eşalonului superior, transmisă prin ordine, dispoziţii scrise sau rapoarte
cu concluzii rezultate în urma desfăşurării unor activităţi de evaluare şi/sau control.
Art. 32. – (1) Analiza de risc la securitatea fizică se revizuieşte în următoarele situaţii:
a) la modificarea caracteristicilor arhitecturale, funcţionale sau de securitate ale
obiectivului căruia i se asigură paza;
b) la apariţia unui nou itinerar de deplasare, de bază sau de rezervă, pentru transporturile
speciale;
c) ori de câte ori conducerea unităţii beneficiare sau prestatoare consideră, motivat, că
este necesară o asemenea operaţiune;
d) în cel mult 30 zile de la producerea unui incident de pază;
e) la momentul implementării, de către unitatea beneficiară, a măsurilor stabilite în
Raport, cu excepţia obiectivelor prevăzute la art. 18;
f) la solicitarea eşalonului superior, transmisă prin ordine, dispoziţii scrise sau rapoarte
cu concluzii rezultate în urma desfăşurării unor activităţi de evaluare şi/sau control.
(2) După revizuirea analizei de risc se întocmesc rapoarte de completare a raportului
iniţial, ce conţin elementele de noutate identificate.
(3) În situaţia prezentată la alin. (2), bunurile pot fi încadrate în alt nivel de risc, fără a fi
obligatorie modificarea numărului elementelor de dispozitiv necesare executării pazei.

CAPITOLUL VI
DISPOZIŢII FINALE
Art. 33. – Conducătorii structurilor MAI iau măsuri pentru însuşirea şi aplicarea
întocmai a prevederilor prezentului ordin, de către întregul personal cu atribuţii privind
efectuarea analizelor de risc.
Art. 34. – Direcţia generală management operaţional verifică modul de aplicare a
prezentului ordin.
Art. 35. – Pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin, inspectorii
generali şi şefii structurilor cu competenţe în domeniu pot emite ordine/dispoziţii cu precizărisuplimentare referitoare la efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică, inclusiv în ceea cepriveşte forma şi conţinutul documentelor întocmite în acest sens.

SSM: CE TREBUIE SA STIE ANGAJATORII CU PRIVIRE LA RESPONSABILII DE PRIM-AJUTOR

Reamintim tuturor ca angajatorul are anumite obligatii fata de angajatii sai, in ceea ce priveste sanatatea si securitatea in munca, in conformitate cu art. 10 din Legea nr. 319/2006.
Conform acesteia, angajatorii trebuie:
– sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;
– sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
Mentionam ca pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 319/2006, angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.
Desigur ca numarul acestor lucratori, instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice unitatii in cauza.
IMPORTANT: pentru acordarea primului ajutor, instruirile se fac, de regula, prin servicii specializate si autorizate (formatori) filiale ale Crucii Rosii sau prin unitati SMURD, dar pot fi implicati si medicii de medicina muncii.
In acest context, este absolut necesar ca o persoana sa fie nominalizata si instruita pe fiecare centru, avand in vedere ca in situatii critice primul ajutor se acorda imediat.
ATENTIE! Incalcarea dispozitiilor legate de organizarea activitatii de acordare a primului ajutor se sanctioneaza contraventional cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei.

Legea preventiei !

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Concret, potrivit documentului, inspectorii de stat nu vor mai putea aplica amenzi la prima constatare a unei fapte, însă doar cu condiţia ca aceasta să fie una de natură contravenţională, nu de natură penală. Astfel, pentru faptele care constituie contravenţii şi sunt prevăzute de anumite acte normative, pe care le vom enumera mai jos, va fi acordat contribuabililor un termen în care aceştia vor putea să corecteze neregulile constatate și să se conformeze dispozițiilor legale.

Reglementările Legii prevenţiei se vor aplica pentru sute de situații prevăzute de o serie întreagă de acte normative, dintre care amintim:

Codul fiscal;
Codul de procedură fiscală;
Legea contabilităţii;
Codul muncii;
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă;
Legea dialogului social;
Legea uceniciei;
Legea comerțului electronic;
Legea lucrărilor de construcții;
Legea şomajului.
În plus, măsurile vor fi valabile şi pentru sancţiunile prevăzute de alte acte normative, precum Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului sau Legea nr. 52/2011 privind activităţile zilierilor.

Spre exemplu, fapta unui angajator care nu eliberează, la cererea salariatului sau a fostului salariat, un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate, va fi mai întâi sancționată cu avertisment, urmând ca amenda prevăzută de lege (între 300 și 1.000 de lei) să fie aplicată doar dacă angajatorul nu se va conforma, ulterior, în termenul stabilit.

Totodată, și în cazul în care angajatorul nu va respecta prevederile legale privind înregistrarea demisiei unui salariat (faptă sancţionată în prezent cu amendă cuprinsă între 1.500 şi 3.000 de lei), inspectorii nu vor trece direct la aplicarea sancţiunilor, ci vor oferi entităţilor acel răgaz de 90 de zile (noul termen stabilit) pentru conformare. Tot ca exemplu, noul mecanism se va aplica pentru următoarele nereguli constatate:

neanunţarea în termen de trei zile a agențiilor pentru ocuparea forței de muncă cu privire la încadrarea în muncă, conform legii, a persoanelor din rândul beneficiarilor de indemnizații de somaj – abatere pentru care autorităţile de control aplică amenzi de la 5.000 la 10.000 de lei;
necomunicarea agenţilor pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază îşi au sediul, a tuturor locurilor de muncă vacante, în termen de cinci zile lucrătoare de la vacantarea acestora, sancţionată tot cu amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.
În ceea ce privește contravențiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, prevederile Legii prevenției se vor aplica, printre altele, pentru neîndeplinirea de către contribuabil/plătitor la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, inclusiv taxe și impozite, sau pentru nerespectarea obligației de întocmire a dosarului prețurilor de transfer (detalii despre acest subiect sunt aici).

Și nedepunerea la termen a declarațiilor recapitulative, sancționată acum cu amendă cuprinsă între 1.000 și 5.000 de lei, se va regăsi pe lista faptelor pentru care se va aplica mai întâi avertismentul, la fel cum se va proceda și în cazul declarațiilor recapitulative incorecte ori incomplete (neregulă sancționată în prezent cu amendă de la 500 la 1.500 de lei).

Cu alte cuvinte, un operator economic va putea fi amendat doar după ce va fi avertizat şi îndrumat de organele de control, acesta fiind şi principiul care va sta la baza noilor prevederi: „Componenţa de prevenție trebuie să prevaleze mai ales atunci când ne referim la mediul de afaceri iar o măsură de prevenție înaintea unei măsuri punitive înseamnă timp prețios oferit întreprinzătorului pentru a se conforma. Sunt sigur că, pe termen lung, această lege atât de așteptată de mediul de afaceri va contribui semnificativ la îmbunătățirea modului în care acesta funcţionează”, explica în ianuarie 2017 Florin Jianu, ministrul de la acel moment al mediului de afaceri, comerţ şi antreprenoriat și inițiatorul proiectului.

Notă: Anexa cu cele 333 de contravenții care vor intra sub incidența Legii prevenției, așa cum reiese din ultima formă făcută publică, poate fi consultată în fișierul anexat articolului.

Care va fi mecanismul de funcţionare

Aşa cum am precizat deja, în momentul în care vor descoperi o neregulă la firme, de natură contravenţională, inspectorii Fiscului ori cei ai Inspecției Muncii, de exemplu, nu vor mai aplica sancțiunea contravențională la prima constatare a unei fapte.

Potrivit informaţiilor furnizate recent de Liviu Rogojinaru, președintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, mecanismul de funcţionare a prevenţiei va fi următorul:

inspectorul va încheia un proces-verbal de constatare a neregulilor și va redacta planul de conformare, care va cuprinde aspecte ce trebuie remediate, precum și termenul de conformare pentru fiecare faptă;
termenul de conformare va fi de 90 de zile calendaristice;
după expirarea termenului de conformare, organul de control va avea dreptul să reia controlul;
în cazul în care se constată că nu au fost respectate obligațiile stabilite în planul de conformare, în termenul acordat, organul de control va aplica sancțiunile prevăzute de actele normative.
Totodată, este important să precizăm că un contribuabil va putea beneficia de măsurile de prevenție o singură dată pentru fiecare faptă care constituie contravenție, într-un termen de trei ani.

Când nu se va aplica legea prevenţiei

În anumite cazuri, vor fi prevăzute excepții la aplicarea Legii prevenției. Practic, este vorba despre situaţiile în care autorităţile nu vor acorda acel termen de conformare, iar angajatorii verificaţi nu vor putea invoca necunoaşterea legii, urmând să fie sancţionaţi direct. Mai exact, este vorba despre următoarele cazuri:

este utilizată munca nedeclarată (munca „la negru”);
angajarea unui salariat se face sub nivelul salariului minim garant în piaţă;
este pusă în pericol sănătatea şi viaţa consumatorilor;
întârzierea în luarea deciziei de impunere ce determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
urmează să se ia măsuri de executare silită.
Spre exemplu, pentru munca „la negru”, respectiv pentru primirea la muncă a până la cinci persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, organele de control nu vor mai fi indulgente şi nu vor aplica legea prevenţiei, urmând să aplice direct amenzile prevăzute de lege (între 10.000 şi 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată).

Noutati privind racordarea la sistemul de distributie a gazelor naturale !

Etapele și condițiile de racordare la sistemul de distribuție a gazelor naturale au fost stabilite printr-un nou regulament privind racordarea la sistemul de distribuție a gazelor naturale (pe care îl puteți descărca mai jos) Pentru proiectarea extinderii sau a redimensionării conductei de distribuție a gazelor naturale, a racordului sau a stațiilor de reglare și măsurare a gazelor naturale, solicitantul poate alege orice operator economic autorizat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Măsura se aplică și pentru activitatea de verificare a documentației tehnice, precum și pentru activitatea de execuție a extinderii sau a redimensionării conductei de distribuție. Tarifele pentru aceste activități se negociază direct de solicitant cu operatorii economici autorizați de către ANRE, respectiv cu verificatorul de proiecte atestat de aceeași instituție. Pentru racordarea la sistemul de distribuție a gazelor naturale se parcurg mai multe etape, printre care depunerea de către solicitant a unei cereri de racordare la sistem și achitarea tarifului de analiză a cererii. De asemenea, trebuie stabilită soluția tehnică de racordare la sistem. Avizul tehnic de racordare stă la baza întocmirii documentației tehnice sau a proiectului tehnic necesar execuției, indiferent că vorbim despre extindere și redimensionare, despre racord sau despre instalația de utilizare a gazelor naturale, în situația în care operatorul sistemului a emis avizul pentru acel loc de consum. Solicitantul se adresează operatorului sistemului de distribuție a gazelor naturale în vederea racordării la sistem pentru: a) realizarea unui racord și, după caz, a unei stații de reglare-măsurare a gazelor naturale (SRM)/ a unei stații de reglare a gazelor naturale (SR)/ a unei stații de măsurare a gazelor naturale necesare alimentării cu gaze naturale (SM); b) modificarea unui racord sau a unei SRM/ SR/ SM/ sau a unui post de reglare-măsurare a gazelor naturale (PRM)/ a unui post de reglare a gazelor naturale (PR) / a unui post de măsurare a gazelor naturale (PM) existente prin: * reamplasarea racordului și a SRM/ SR/ SM/ PRM/ PR/ PM; * redimensionarea racordului și a SRM/ SR/ SM/ PRM/ PR/ PM referitoare la capacitatea tehnică, regimurile de presiune și lungimea acestora sau modificarea debitelor prevăzute în avizul tehnic de racordare; * separarea dintr-un racord comun și dintr-o SRM/ SR/ SM comună sau PRM/ PR/ PM comun. Dispozițiile fac parte din Regulamentul privind racordarea la sistemul de distribuție a gazelor naturale, publicat în Monitorul Oficial nr. 344.

CODUL MUNCII ! PROPUNERI DE MODIFICARE !

Durata minimă a concediului de odihnă anual ar putea fi prelungită la 25 de zile lucrătoare, față de 20 cât este în prezent, dacă inițiativa legislativă pentru modificarea Codului Muncii va trece de Parlament. Propunerea legislativă pentru modificarea unui articol din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii a fost elaborată de patru senatori din grupul parlamentar PNL. „Conform unor studii sociologice de specialitate, în România peste 70% din angajații din mediul privat și peste 40% din salariații din mediul public (în special în domeniul medical, cercetare, apărare etc.) suferă fie de sindromul dependenței de muncă (workaholic) sau a suprasolicitării locului de muncă. (…) În acest sens, prezentul proiect a fost concenput pentru a se crea posibilitatea unei motivări prin creșterea perioadei de concediu de odihnă necesar diminuării efectelor psihice, fizice și intelectuale a suprasolicitării, efecte devastatoare în viitor atât pentru angajați, dar și pentru costul forței de muncă a angajatorului”, cred inițiatorii. Dintre cele 25 de zile lucrătoare concendiu, o zi va fi destinată pentru sărbătorirea zilei de naștere a angajatului. Totuși, până ca propunerea legislativă să intre în vigoare, aceasta trebuie să primească raportul Comisiilor de specialitate, să fie votată de senatori și, ulterior, să-și continue traseul legislativ în Camera Deputaților. „Introducerea zilei de naștere ca zi liberă legală poate fi inclusă în aceeași categorie a argumentelor expuse, mai ales că din punct de vedere moral, educațional și etic majoritatea angajaților uită să-și ofere un echilibru motivațional care va avea efecte și în randamentul ulterior al creșterii productivității muncii”, au adăugat senatorii PNL care au inițiat proiectul. Ziua de muncă pentru angajații cu normă întreagă ar putea fi și de 10 ore Aceiași senatori PNL au mai înregistrat o propunere legislativă privind Codul Muncii, de această dată pentru reglementarea orelor de muncite. Astfel, parlamentarii forului superior doresc să adauge în interiorul articolului privind orele de muncă, un paragraf care să stipuleze că ziua de muncă pentru angajații cu normă întreagă poate fi și de 10 ore, cu condiția să se încadreze în maximul de 40 de ore pe săptămână. În rest, pentru același tip de angajați, ziua de muncă va rămâne de 8 ore, ajungând la un total maxim de 40 de ore pe săptămână. „Proiectul preia o propunere pe care am inițiat-o în legislatura 2012 – 2016 și care a fost comentată critic dar și apreciativ de o mare parte din media românească. Premisa propunerii a fost un reportaj al unei televiziuni de știri românești preluat de toată mass-media românească. Un studiu citat de CNN Money spune că tot mai multe companii americane le oferă angajaților posiblitatea să lucreze patru zile pe săptămână, câte 10, 11 ore pe zi. Specialiștii în resurse umane spun că soluția poate crește productivitatea angajaților, însă ar fi nevoie de o perioadă de acomodare la noul program”, cred inițiatorii proiectului de lege. Cei patru senatori PNL mai doresc ca repartizarea timpului de muncă să se facă de comun acord între angajat și angajator. Cu toate că, în general, aceasta se face uniform și este de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus, proiectul legislativ propune introducerea posibilității de a munci 10 ore pe zi timp de patru zile, cu trei zile de repaus. Parlamentarii consideră că tinerii absolvenți de studii superioare, precum și persoanele între 25 și 40 de ani, care sunt extrem de adaptabile, se vor integra ușor în acest nou program. Totodată, aceștia cred că persoanele cu familii (1-2 copii) de peste 30 de ani vor accepta această transformare ca pe un impuls pentru petrecerea timpului liber, pentru o perioadă mai îndelungată, alături de cei dragi. „De asemenea, conform specialiștilor în resurse umane, perioada de adaptare la un astfel de program depinde de la om la om, dar în medie un astfel de obicei se formează cam în trei luni. În același timp, fiecare angajator (fie din mediul privat sau public) trebuie să își asume că, cel puțin un timp, randamentul oamenilor nu o să fie același ca înainte de schimbarea programului. Dar, odată ce trece perioada de acomodare, poate crește productivitatea muncii, totul depinde foarte mult de domeniul de activitate”, au adăugat aceștia. Potrivit Legii nr. 53 din 2003, Codul Muncii se aplică: * cetățenilor români încadrați cu un contract individual de muncă, care prestează muncă în România; * cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă și care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepția cazului în care legislația statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă; * cetățenilor străini sau apatrizi încadrați cu un contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României; * persoanelor care au dobândit statutul de refugiat și se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condițiile legii; * ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă; * angajatorilor, persoane fizice și juridice; * organizațiilor sindicale și patronale.

Autoritățile nu mai au obligația să oprească lucrările la construcțiile nelegale

Printr-un act al Guvernului, în vigoare de anul trecut, s-a adus o serie de modificări majore legislației construcțiilor, însă acestea nu se mai aplică, începând de astăzi, pentru că actul adoptat anul trecut a fost respins de parlamentari. Concret, actul le stabilise inspectorilor în construcții o serie de noi atribuții, alături de care și obligația de a opri construcțiile care se ridică ilegal. De asemenea, crescuseră substanțial unele dintre amenzile aplicabile celor care fac abstracție de legislația construcțiilor, se eliminase avizul tacit și fusese introdus votul motivat pentru adoptarea unor documentații, toate în scopul reducerii corupției și dezordinii din acest domeniu.
Legea nr. 86/2017 privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017 și a intrat în vigoare astăzi. Prin aceasta, toate modificările aduse de OUG nr. 100/2016 la legislația construcțiilor și-au încetat, oficial, efectele.
Prin OUG nr. 100/2016, intrată în vigoare în decembrie anul trecut, Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) dobândise obligația să oprească lucrările la construcțiile care se ridică nelegal (până la acel moment avea doar o opțiune să facă asta). Actul a adus schimbări importante în Legea nr. 350/2001 și în Legea 50/1991, unii spunând că au fost schimbări binevenite, având în vedere haosul și dezordinea din construcțiile civile din țară.
Ca orice altă ordonanță de urgență, și OUG nr. 100 a trebuit să treacă prin Parlament pentru a fi aprobată sau respinsă. Senatul, ca primă Cameră, a votat un proiect de lege pentru adoptarea acestei ordonanțe, dar a modificat prevederile sale pe alocuri și a votat modificări suplimentare. Când proiectul a trecut la deputați, aceștia au mers pe varianta respingerii cu totul a OUG nr. 100/2016, votând pe 4 aprilie, în majoritate covârșitoare, un proiect de lege pentru respingere.
Practic, prevederile votate de Guvern și în vigoare la acest moment nu se mai aplică, începând de azi.
Scopul OUG nr. 100 a fost reducerea corupției din construcții
În scopul reducerii corupției, ISC dobândise o serie de atribuții noi odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 100/2016. Concret, un inspector era obligat să oprească lucrările de construcție a unei clădiri, dacă lucrările încălcau legislația în domeniul construcțiilor, nu erau respectate normele privind asigurarea calității în construcții, se construiau în lipsa unui proiect tehnic sau se construiau în baza unei autorizații emise nelegal.
Inspectorul avea și înainte posibilitatea de a opri aceste lucrări, însă ordonanța a adus o nuanțare gravă acestei atribuții și a transformat-o într-o obligație: „Inspectoratul de Stat în Construcţii – I.S.C. dispune oprirea executării lucrărilor de construire sau de desfiinţare (…)”, în timp ce vechea formulare era „Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale pot dispune”.
De asemenea, s-a mai prevăzut posibilitatea ca ISC să poată ataca în instanță documentele urbanistice sau autorizațiile de construire ilegale. În trecut, doar prefectul avea această posibilitate, ceea ce face ca, adesea, controlul de legalitate să rămână neeficace. În curând însă, ne vom întoarce la situația în care doar prefectul are posibilitatea să conteste în instanță aceste documente.
Ordonanța prevedea mai multe contravenții și amenzi mult mai mari
O altă modificare adusă de OUG nr. 100/2016 a fost aceea că amenzile prevăzute în Legea nr. 350/2001 crescuseră semnificativ, pentru anumite contravenții acestea situându-se între 10.000 și 50.000 de lei, însă acum s-a revenit, practic, la cuantumul maxim valabil și înainte, adică 10.000 de lei.
Ordonanța a adus nu doar amenzi mai mari, dar și mai multe categorii de fapte care puteau fi sancționate. Acestea se refereau la:
inițierea sau aprobarea documentațiilor de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții nelegal construite (lipsite de autorizație de construcție sau care nu respectă prevederile autorizației);
avizarea/aprobarea unor documentații de urbanism incomplete;
semnarea unor documentații care conțin date eronate;
aprobarea unui plan urbanistic de detaliu care derogă de la documentația de urbanism aprobată;
modificarea documentațiilor de către autorități fără a mai relua procedurile de avizare/aprobare;
nerespectarea prevederilor privind informarea și consultarea populației.
ISC i se oferise, de asemenea, posibilitatea să amendeze instituțiile care nu emit avizele în termenele legale și care întârzie nejustificat investițiile. Tocmai pentru accelerarea investițiilor, prin această ordonanță, Executivul introdusese eliminarea avizului tacit (avizarea de la sine a unui act pentru că autoritatea nu s-a pronunțat contra avizării într-un anumit termen) și înlocuirea acestuia cu sancțiuni aplicate autorității de ISC. Însă acestea toate au ieșit din vigoare astăzi.
De azi însă, avizul tacit va putea redeveni o practică în autoritățile locale, ducând practic la adoptarea unor proiecte ca urmare a lipsei de interes manifestate de decidenți, iar inspectorii nu-i vor mai putea amenda pe cei care lungesc povestea acordării avizelor.
Certificatul de urbanism electronic și votul motivat au dispărut
Pentru cei care solicită un certificat de urbanism, ordonanța a stabilit ca aceștia să-l poată obțină și în format electronic. Numai că pentru a putea să se folosească de el în format tipărit, certificatul trebuie să poarte și semnăturile de mână ale autorităților. De azi, posibilitatea de a obține un astfel de format electronic nu va mai avea un suport legal, din moment ce ordonanța și-a pierdut efectele.
De asemenea, fusese introdusă și ideea de vot motivat al consilierilor locali, pentru ca aceștia să nu mai poată vota aprobarea unor documentații în funcție de foloasele pe care le-au primit sau le vor primi în acest scop, numai că și votul motivat va deveni o chestiune de domeniul trecutului, începând de azi. „Consilierii judeţeni sau locali vor depune la preşedintele de şedinţă motivaţia în scris pentru votul exprimat prin care aprobă/resping documentaţiile de amenajare a teritoriului sau de urbanism, care se va anexa la procesul- verbal al şedinţei”, prevede actul.
În fine, ordonanța mai prevedea și că, în domeniul achizițiilor publice, perioada de valabilitate a autorizației de construire este de cel mult 24 de luni. Odată intrată în vigoare legea de respingere, ne întoarcem, așadar, la perioada de valabilitate de un an a acestei autorizații.

Cum influenteaza temperatura de la locul de munca productivitatea muncii !

O diferenta de cateva grade poate avea un impact pozitiv asupra productivitatii la locul de munca a angajatului. Indiferent ca lucrezi la birou sau de acasa, ajustarea termostatului din incapere iti poate imbunatati semnificativ performantele si iti poate reda energia cand te simti lipsit de chef.
Numeroase studii realizate indica faptul ca temperatura ideala din mediul de lucru ar fi de 21-22 de grade Celsius. Insa rezultatele acestor studii nu luau in considerare cateva aspecte importante:
De exemplu, cladirile de birouri nu mai sunt incalzite asa cum erau in urma cu 50 de ani. Acum, birourile noi sunt incalzite cu ajutorul unor astfel de centrale moderne, care fac usor de ajustat temperatura si sunt suficient de performante incat sa fie usor sa stabilizezi confortul termic al incaperilor, chiar si in zilele geroase de iarna. Dupa cum observi, acestea sunt foarte simplu de controlat cu ajutorul unui cronotermostat. Sigur ai si tu unul instalat in birou sau acasa, de unde iti reglezi temperatura potrivita cu o singura atingere.
Un alt fapt demonstrat de studii mai recente este acela ca barbatii si femeile resimt diferit temperatura de la birou si se simt confortabil la valori diferite ale acesteia. Potrivit unui studiu din 2015, organismul femeilor este mai sensibil la frig, intrucat corpul feminin are o rata metabolica mai scazuta decat cea a barbatilor si un procentaj mai mic de grasime. Si constructia influenteaza modul in care se resimte temperatura din interior. Cladirile cu geamuri inalte, largi, beneficiaza din plin de lumina soarelui si se incalzesc mai rapid. Incaperile inalte nu favorizeaza recircularea aerului, ceea ce inseamna ca este nevoie de centrale termice si aparate de aer conditionat mai puternice, care sa suplineasca acest neajuns.

Cum afecteaza temperatura productivitatea la locul de munca
Numeroase studii au concluzionat ca productivitatea la locul de munca scade pe masura ce temperatura creste. Atat femeile, cat si barbatii sunt mai putin productivi intr-un mediu in care temperatura depaseste 32 de grade Celsius. Acest lucru este valabil insa si pentru mediile de lucru prea racoroase. Productivitatea intra in declin in momentul in care temperatura scade sub 15 grade Celsius, intrucat corpul utilizeaza mai multa energie pentru a se incalzi.

Factorii care afecteaza modul in care resimtim temperatura
Greutatea unei persoane, mai exact indicele de masa corporala, poate influenta modul in care resimtim temperatura unei incaperi. Persoanele supraponderale sunt mai afectate de mediile foarte calde si au nevoie de o temperatura mai scazuta pentru a se simti confortabil.
Si varsta joaca un rol important in aceasta situatie. Persoanele care au peste 55 de ani sunt mai sensibile la frig, dar si la temperaturi de canicula. De aceea, recomandarea pentru birourile in care media de varsta este mai mare este ca reglarea temperaturii sa ia in considerare si acest aspect.
Si, nu in ultimul rand, umiditatea joaca un rol crucial in cum percepem temperatura dintr-o camera. Umiditatea redusa face orice incapere sa para mult mai rece si poate cauza un disconfort la nivelul gatului si al narilor, pe care le vei simti uscate. Orice fel de disconfort este asociat si cu o scadere a productivitatii. Nu ne putem concentra la fel de bine asupra sarcinilor de serviciu atunci cand ne deranjeaza ceva, indiferent ca este vorba despre temperatura mediului, pozitia pe scaun la birou sau o afectiune.
Umiditatea ideala a locului de munca trebuie sa fie cuprinsa intre 50-55%, astfel incat toti angajatii sa se simta confortabil si sa nu aiba probleme la nivelul aparatului respirator sau sa sufere alergii ori iritatii neplacute.

Medicina Muncii-Controlul medical pentru lucrul la inaltime !

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Munca la inaltime presupune desfasurarea de activitati la minim 2 m masurati de la talpile picioarelor lucratorului pana la baza de referinta naturala (solul) sau orice alta baza de referinta artificiala. Atentie la faptul ca la aceasta baza trebuie sa nu existe pericolul caderii in gol.
Lucratorii care desfasoara activitati ce presupun lucrul la inaltime trebuie sa fie apti pentru aceste activitati care, in esenta, prezinta un grad ridicat de pericol atat pentru ei, cat si pentru alti participanti la procesul de munca care, intr-un fel sau altul, sunt expusi pericolului de cadere de la inaltime.
Solicitarile psiho-fizice determinate de munca la inaltime sunt diferite de cele ale muncii la sol, putand favoriza producerea de accidente prin cadere. Munca propriu zisa la inaltime este caracterizata prin pozitii obositoare, solicitand static muschii membrelor inferioare si ale trunchiului, pentru a asigura corpului o pozitie adecvata (mai echilibrata) a muncii.
Munca la inaltime reprezinta o conditie de munca particulara, prevazuta in cadrul HG nr. 355 din 2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
Lucrul la inaltime trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:
Varsta devine un factor limitativ, fapt evidentiat si de problemele cardiovasculare si pentru cele dinamometrice (cresterea timpilor de reactie). Pericolul de accident de munca este mai mare in cazul minorilor si a persoanelor in varsta.
O perioada de adaptare a noilor angajati in aceasta munca, este necesara de asemenea, urmarindu-se indeaproape modul in care acestia reactioneaza la solicitarile existente.
Trebuie sa fie respectate toate conditiile necesare sigurantei lucratorilor.
Lucratorii trebuie sa fie instruiti inainte de inceperea lucrului la inaltime, de cate ori este nevoie pentru a urma procedurile in mod corect.
Lucratorii trebuie sa fie echipati in mod corespunzator pentru lucrul la inaltime.
Echipamentele individuale de protectie trebuie sa fie corespunzatoare pentru lucrul la inaltime si sa fie testate inainte de fiecare purtare. Nu se vor accepta echipamente deteriorate sau nesigure.
Examenul medical la angajare consta in:
examen clinic general;
probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii;
testarea acuitatii vizuale si campul vizual;
audiograma;
examenul psihologic, la indicatia medicului de medicina muncii;
ECG;
Glicemie.
Examenul medical periodic consta in:
examen clinic general – annual;
testarea acuitatii vizuale, campul vizual – annual;
ECG – annual;
glicemie – annual;
audiograma – annual;
probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii – annual;
examen psihologic – la indicatia medicului de medicina muncii ;
lucrul la inaltime trebuie sa se desfasoare numai sub supraveghere. Persoana care supravegheaza lucrarea trebuie sa ia toate masurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentarii si imbolnavirii lucratorilor.
Lucratorii vor fi admisi pentru lucru la inaltime doar in situatia in care prezinta viza medicala cu mentiunea expresa „apt pentru lucrul la inaltime”. Aceasta mentiune va fi inscrisa in fisa de aptitudine.
Avizul medical pentru munca la inaltime se elibereaza doar de catre medicul de medicina muncii pe baza examenelor clinico-functionale si de laborator. Toti lucratorii care lucreaza la inaltime vor fi supusi examenului medical. Periodicitatea si examinarile clinico-functionale vor fi comunicate de catre medicul de medicina muncii conducerii societatii.

ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECTIE – DESPRE OBLIGATIILE ANGAJATORULUI SI ANGAJATULUI

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Indiferent de amploarea afacerii si domeniul de activitate, echiparea adecvata la lucru ar trebui sa fie una din prioritati atat pentru angajatori, cat si pentru angajati. Lipsa echipamentelor de protectie sau utilizarea incorecta a acestora poate duce la accidente de lucru, scaderea productivitatii, si nu in ultimul rand, amendarea cu sume considerabile.
In legea 319/2006 se stipuleaza clar obligatiile oricarui angajator in aceasta privinta. Pentru buna desfasurare a lucrului, in conditii optime de siguranta, amintim o serie de masuri ce ar trebui luate in considerare.
Conform art. 6 (1), Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca. Prin aceasta se intelege atat informarea si instruirea lucratorilor, cat si dotarea lor cu echipamente de protectie adecvate.
Cu alte cuvinte, este prioritara evaluarea riscurilor la care vor fi expusi lucratorii. Mai exact, angajatorul trebuie sa aiba in vedere evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate, combaterea riscurilor la sursa.
In art. 9 se precizeaza ca aceasta evaluare trebuie urmata de activitati de prevenire a riscurilor profesionale, intreprinse de lucratori desemnati special, sau de servicii externe specializate.
Art. 12 mentioneaza obligatia angajatorului de a decide asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat. Factorii de risc difera in functie de mediul de lucru: spre exemplu, pentru munca in aer liber in sezonul rece este nevoie de imbracaminte de protectie termoizolata, cu o buna rezistenta la intemperii si umiditate. De asemenea, incaltamintea de protectie trebuie sa ofere confort termic si impermeabilitate. O pereche ideala de bocanci de protectie se va preta la nevoile de confort ale lucratorului, cat si la cerintele de siguranta impuse de munca prestata.
onform art. 20, angajatorul este obligat sa asigure pentru fiecare lucrator o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca. De asemenea, lucratorii vor fi instruiti si in legatura cu utilizarea adecvata a echipamentelor de protectie.
Nici lucratorii nu sunt scutiti de obligatii, in special in ceea ce priveste intretinerea echipamentelor de lucru. Potrivit art. 23 b), acestia sunt obligati sa utilizeze corect acele echipamente de protectie acordate si, dupa utilizare, sa le inapoieze sau sa le puna la locul destinat pentru pastrare. In plus, atat imbracamintea cat si incaltamintea de protectie vor fi curatate dupa fiecare utilizare.
Spre exemplu, bocancii de protectie trebuie curatati pe talpa, pentru a mentine calitatile antiderapante, castile de protectie trebuie inspectate periodic, iar imbracamintea de protectie trebuie curatata adecvat.
Intretinerea echipamentului de protectie este esentiala pentru a prelungi durata de utilizare. Mai mult decat atat, degradarea sau instrainarea echipamentului de protectie va atrage raspunderea angajatului. Pentru buna desfasurare a lucrului, lucratorii au obligatia sa coopereze cu angajatorul pentru a asigura ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate.

CUM SE ALEGE REPREZENTANTUL SALARIATILOR, IN CADRUL UNEI SOCIETATI

Incep prin a mentiona ca reprezentantii salariatilor sunt alesi in cadrul adunarii generale a salariatilor, cu votul a cel putin jumatate din numarul total al salariatilor.
Acest aspect este reglementat de art. 221 alin. (2) din Codul muncii, iar angajatorii trebuie sa tina cont de legislatia in vigoare.
Reamintesc ca, potrivit art. 222 alin. (1) din Codul muncii, pot fi alesi ca reprezentanti ai salariatilor cei care au capacitate deplina de exercitiu.
Asadar, angajatorul nu poate impune ce studii trebuie sa aiba reprezentantul salariatilor atata timp cat legea nu stabileste.
IMPORTANT! Doar numarul de reprezentanti alesi ai salariatilor se stabileste de comun acord cu angajatorul si aceasta in raport cu numarul de salariati din unitate.
Angajatorul nu poate conditiona alegerea reprezentantului salariatilor in functie de studii. Pentru statutul de reprezentant al salariatilor este eligibil orice salariat care are capacitate deplina de exercitiu si a implinit varsta de 18 ani.
De mentionat faptul ca procedura de alegere a reprezentantilor salariatilor se face prin vot secret !