In perioada 16-20 ianuarie 2017 inspectorii muncii au efectuat 3.368 actiuni de control, care s-au soldat cu amenzi considerabile, in valoare totala de 180.755 de euro, adica 813.400 de lei.
In timpul controalelor s-au depistat 41 de persoane care lucrau la negru
De asemenea, reprezentantii Inspectiei Muncii au descoperit 41 de persoane care lucrau fara contracte de munca, iar anagajatorii au fost amendati, in acest sens.
In ceea ce priveste relatiile de munca, la nivel national s-au aplicat amenzi in valoare de 483.400 de lei din care 300.000 de lei pentru munca la negru. Au fost efectuate 1.797 de controale.
In domeniul securitatii si sanatatii in munca s-au aplicat amenzi in valoare de 330.000 de lei. Angajatorii au comunicat catre inspectoratele teritoriale de munca 73 de evenimente care, in urma cercetarilor efectuate de inspectorii de munca, vor fi incadrate ca fiind accidente de munca. Au fost efectuate 1.571 de controale in domeniul sanatatii si securitatii in munca.

Medicii ne avertizează că în momentul în care alegem să muncim noaptea trebuie să ne gândim serios că acest lucru poate să aibă repercusiuni asupra organismului. Ceasul biologic se dereglează, iar astfel apar probleme.
Specialiştii susţin că munca în ture presupune un efort de adaptare al organismului, însă din păcate unele funcţii ale corpului se pot adapta mai greu cu noul program.
„Persoanele care aleg să muncească în timpul nopţii trebuie să ştie că ceasul bilogic se dereglează şi apar în timp probleme: de îngrăşare. Cei care aleg să îşi desfăşoare activitatea atunci când de fapt ar trebui să doarmă sunt şi ţina bolilor de inimă“.
Cum ne afectează organismul tura de noapte:
– Persoanele care aleg să muncească noaptea sunt mai expuse riscului de a dezvolta hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, infarct sau accident vascular cerebral. Dereglarea ceasului biologic este mult mai periculos pentru cei care au deja o bolaă cardiovasculară sau cornică.
– Este bine de ştiut că persoanele care lucrează în tura de noapte îşi dereglează ritmul circadian de somn. În timp, lipsa somnului dezechilibrează hormonii şi scade capacitatea organismului de a utiliza insulina (favorizând diabetul), slăbeşte imunitatea şi poate duce la obezitate.
– Munca în tura de noapte creşte riscul de cancer din cauza dereglării secreţiei de melatonină, hormon care induce somnul.
Medicii au mai precizat că cea mai mare capacitate de muncă o avem în intervalele orare 9.00-11.00 şi 17.00-19.00, iar cea mai redusă la orele 13.00-15.00 (posibil în legătură cu masa de prânz), 23.00 şi 3.00.
Specilaiştii au mai declarat că dereglarea somnului poate duce la o serie de manifestări digestive: gastrită, ulcer, regurgitaţii acide, dureri epigastrice, balonări, crampe abdominale, diaree sau constipaţie, anorexie, dischinezie biliară şi colită.

Exercitarea autoritatii de stat in domeniul apararii impotriva incendiilor se realizeaza si prin activitati de control si tragere la raspundere juridica a persoanelor vinovate.
Controlul de stat in domeniul apararii impotriva incendiilor se exercita prin urmatoarele institutii:
1. la nivel central, prin Inspectia de prevenire din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta
2. la nivel local, prin inspectiile judetene de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene/al municipiului Bucuresti-Ilfov.
Inspectia de prevenire coordoneaza, indruma, controleaza si evalueaza inspectiile judetene. Inspectia de prevenire este coordonata de adjunctul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.
Inspectorii de prevenire sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si isi desfasoara activitatea individual sau in colective constituite la nivelul structurilor proprii ori impreuna cu reprezentanti ai altor institutii sau autoritati publice imputernicite sa desfasoare actiuni de control, in conditiile respectarii prevederilor legale.
Activitatea de control trebuie sa se desfasoare pe baza a sase principii:
1. principiul legalitatii
2. principiul impartialitatii si independentei
3. principiul confidentialitatii
4. principiul transparentei
5. principiul continuitatii si gradualitatii
6. principiul responsabilitatii
Care sunt tipurile de controale si cum sunt planificate?
Inspectiile judetene si Bucuresti-Ilfov executa doua tipuri de controale, si anume:
1. Controlul de fond este activitatea prin care se verifica modul de aplicare a prevederilor legale privind apararea impotriva incendiilor si protectia civila.
2. Controlul tematic este activitatea prin care se verifica o latura a activitatii de prevenire sau o categorie de obiective.
Executarea controalelor de fond si tematice se realizeaza potrivit planificarii lunare sau in baza ordinelor transmise de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, ale prefectului sau ale inspectorului-sef.

La final de 2016, aşa cum se întâmplă an de an, Inspecţia Muncii, în a cărei subordine sunt inspectoratele teritoriale de muncă (ITM), a publicat un raport de activitate, prin care a arătat cum a controlat aplicarea prevederilor legale, generale şi speciale în domeniile relaţiilor de muncă sau securităţii şi sănătăţii în muncă. Totodată, instituţia a făcut publice domeniile de activitate în care angajatorii încalcă preponderent dispoziţiile legale, dar şi zonele în care se vor concentra controalele (şi) în 2017.
Aflat în subordinea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale (fostul Minister al Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), Inspecţia Muncii este acel organ de specialitate al administrației publice responsabil cu respectarea şi prevenirea încălcării dispozițiilor legale referitoare la securitate și sănătate în muncă, relații de muncă, protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și supravegherea pieței.
Totodată, instituţia are rolul de a furniza informaţii angajatorilor şi salariaţilor cu privire la mijloacele de aplicare a prevederilor legale în domeniile de competenţă, dar şi de a informa autorităţile competente despre deficienţele sau abuzurile legate de aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Inspectorii de muncă au dreptul, potrivit Legii nr. 108/1999, să aibă acces liber, permanent și fără vreo înștiințare prealabilă, în sediul oricărui angajator și în orice loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice.
În domeniile relațiilor de muncă si securitatii si sanatatii in munca, Inspecția muncii poate să realizeze trei feluri de controale diferite: de fond, tematice sau tip campanie..
În mare, un control de fond are ca obiectiv verificarea modului în care un angajator aplică sau nu prevederile legislației muncii. De asemenea, tot în cadrul acestui tip de control, inspectorii pot să realizeze o analiză de ansamblu a activității în domeniile relațiilor de muncă si securitatii si sanatatii in munca, în vederea eliminării deficiențelor constatate și conștientizării angajatorului cu privire la respectarea legislației din domeniu.
Cel de-al doilea fel de control, cel tematic, acoperă un număr restrâns de domenii din cele reglementate de legislația muncii și se poate desfășura într-o perioadă scurtă de timp.
În fine, controlul de tip campanie este cel de-al treilea și ultimul tip de control care poate fi realizat de inspectorii de muncă. Acesta constă în verificarea inopinată a unui aspect sau a unui număr limitat de aspecte reglementate de legislația muncii. O caracteristică a controlului tip campanie este aceea că se poate desfășura pe domenii de activitate, fie pe zone geografice, fie chiar la nivel național.
În acţiunile de control, indiferent de tipul controlului, se verifică:
îndeplinirea cerinţelor legale privind angajarea;
legalitatea clauzelor stipulate în contractele individuale de muncă, respectiv executarea acestora;
respectarea prevederilor legale privind timpul de muncă şi timpul de odihnă, precum şi drepturile salariale acordate;
indeplinirea cerintelor de securitate si sanatate in munca conform Lg 319/2006. 

Numarul persoanelor care au suferit accidente de munca a ajuns la 3.317 persoane, scazand in primele noua luni ale lui 2016 cu 7,2% comparativ cu aceeasi perioada din 2015.
De asemenea, numarul angajatilor accidentati mortal s-a redus cu 54,1%, ajungand la 96 persoane, conform Ministerului Muncii si Justitiei Sociale.
In ce sectoare au avut loc cele mai multe accidente de munca?
In perioada ianuarie-septembrie 2016 au avut loc cele mai multe accidente de munca in sectoare ale economiei precum: comertul cu amanuntul, cu exceptia autovehiculelor si motocicletelor (244 accidentati, reprezentand 7,4% din totalul accidentatilor din economia nationala), constructii de cladiri (194 accidentati, 5,8% din total), transporturi terestre si transporturi prin conducte (194 accidentati, 5,8% din total) si fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor si semiremorcilor (164 accidentati, 4,9% din total).
Cei mai multi accidentati mortal lucrau in domenii precum: constructii de cladiri (10 accidentati mortal, reprezentand 10,4% din total), transporturi terestre si transporturi prin conducte (10 accidentati mortal, 10,4% din total), silvicultura si exploatare forestiera (9 accidentati mortal, 9,4% din total).
Accidentele de munca, in functie de localitate: municipiul Bucuresti (815 accidentati, 24,6% din totalul accidentatilor pe tara), Petrosani (120 accidentati, 3,6% din total) si judetele Brasov (191 accidentati, 5,8% din total) si Constanta (142 accidentati, 4,3% din total).
Daca ar fi sa ne raportam la varsta, analiza accidentelor de munca a evidentiat faptul ca persoanele cu varsta cuprinsa intre 40-50 de ani detin ponderea cea mai mare, de 32,7%, urmate de persoanele cu varsta cuprinsa intre 30-40 de ani, care au ponderea de 21,4% din totalul persoanelor accidentate pe primele 9 luni ale anului 2016.

Sâmbătă, 21 ianuarie 2017, intră în vigoare modificările la Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (Codul rutier), între care este inclusă şi procedura de ridicare a maşinilor parcate neregulamentar.
Ce maşini pot fi ridicate?
Potrivit HG nr.965/2016, ridicarea vehiculului reprezintă măsura tehnico-administrativă pe care polițistul rutier o poate dispune în una din situațiile prevăzute de art. 143 din Regulament, când vehiculul staționează neregulamentar pe partea carosabilă, respectiv:
în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația ”Staționarea interzisă” și a marcajului cu semnificația de interzicere a staționării;
pe drumurile publice cu o lățime mai mică de 6m;
în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice;
în pante și în rampe;
în locul unde este instalat indicatorul cu semnificația „Staționare alternantă”, în altă zi sau perioadă decât cea permisă, ori indicatorul ”Zonă de staționare cu durata limitată” peste durata stabilită.
În ce situaţii NU sunt ridicate maşinile?
Măsura nu va fi dispusă sau, dacă a fost dispusă, executarea ei va înceta dacă în vehicul este vizibilă prezența unor persoane. Conducătorul vehiculului este direct răspunzător în situația în care prezența unor persoane în vehicul nu este vizibilă cu ocazia dispunerii sau punerii în executare a măsurii tehnico-administrative.
De asemenea, aplicarea măsurii nu se justifică în situația unui vehicul care realizează acțiuni de intervenție sau misiuni care au caracter de urgență.
Procedura, pas cu pas
Dispoziția de ridicare a vehiculului va cuprinde o serie de informații relevante care pot proba prezența vehiculului în locul din care a fost ridicat, necesitatea aplicării măsurii, dar și starea vehiculului înainte de ridicarea acestuia. Astfel, dispoziţia de ridicare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
data, ora şi locul ridicării vehiculului;
gradul profesional, numele şi prenumele poliţistului rutier care dispune măsura tehnico-administrativă, precum şi unitatea din care acesta face parte;
indicarea expresă a temeiului juridic referitor la norma încălcată;
menţiuni privind înregistrarea foto sau video a staţionării vehiculului;
menţiuni privind avarii vizibile pe vehicul;
date privind numărul de înmatriculare/înregistrare şi marca vehiculului.
Dispoziţia de ridicare se încheie în 3 exemplare, cu următoarea destinaţie: primul exemplar pentru emitent, al doilea exemplar pentru administratorul drumului public sau, după caz, pentru administraţia publică locală, iar al treilea exemplar pentru persoana care solicită restituirea vehiculului.
De asemenea, sunt stabilite explicit operațiunile și regulile măsurii tehnico-administrative:
transportul la locul de depozitare se realizează în condiții care exclud deplasarea pe propriile roți a vehiculului ridicat;
transportul la locul de depozitare nu se mai execută dacă, până la inițierea acestuia, proprietarul sau utilizatorul vehiculului ridicat se prezintă la locul ridicării și este de acord cu suportarea cheltuielilor efectuate. În acest caz, se suportă doar contravaloarea operațiunii de ridicare;
depozitarea se face numai în spații corespunzătoare, special amenajate de către administratorul drumului public sau, după caz, de către administrația publică locală;
pe perioada depozitării, vehiculele ridicate se află în paza administratorului drumului public sau, după caz, a administrației publice locale;
administratorul drumului public sau, după caz, administrația publică locală răspunde pentru eventualele avarii cauzate vehiculului ca urmare a efectuării operațiunilor de ridicare, transport și depozitare.
Restituirea maşinilor ridicate
Vehiculul ridicat se restituie după ce se face dovada achitării tarifului aferent operațiunii/ operațiunilor efectuate, în baza documentelor care atestă proprietatea sau deținerea legală a acestuia.
Programul de restituire a vehiculelor depozitate în spațiile special amenajate se asigură prin serviciu continuu, pe durata a 24 de ore.
Parcarea pe trotuar
Hotărârea adoptată de Guvern aduce și o serie de îmbunătățiri ale Regulamentului în privința parcării pe trotuar, astfel că staționarea vehiculului este posibilă numai dacă acel trotuar este amenajat în acest scop, prin marcaje și semnalizare corespunzătoare.
Amenajarea parcării pe trotuar va fi posibilă numai dacă:
se respectă culoarul destinat circulației pietonilor, stabilit potrivit normativelor în vigoare, care nu poate fi mai mic de 1 m lățime;
accesul vehiculelor în parcare se realizează din partea carosabilă;
poziționarea vehiculelor în parcare nu stânjenește circulația pe prima bandă sau pe pistele amenajate.
Nu se pot amenaja parcări pentru autovehicule, pe trotuar, la mai puțin de 10 m de intersecții, stații ale mijloacelor de transport în comun sau treceri pentru pietoni.

Concediul de risc maternal se acorda angajatei in anumite circumstante speciale, de catre medicul de familie sau un medic specialist, acesta eliberand un certificat medical in acest sens.
Mai este important de retinut ca un concediu de risc maternal poate fi acordat pe perioade de maximum 30 de zile, pe o durata totala de maximum 120 de zile calendaristice. Acesta se poate lua in intregime sau fractionat de catre asiguratele gravide, asiguratele care au nascut recent sau care alapteaza.
In primul rand, pe durata concediului de risc maternal se acorda o indemnizatie de risc maternal care se suporta integral din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
Concediul si indemnizatia de risc maternal se acorda fara conditie de stagiu de cotizare, iar cuantumul indemnizatiei reprezinta 75% din baza de calcul stabilita conform prevederilor art. 10 din OUG 158/2005.
Baza de calcul a indemnizatiei de risc maternal se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pana la limita a 12 salarii minime brute pe tara lunar, pe baza carora se calculeaza contributia pentru concedii si indemnizatii (art. 10 din OUG 158/2005).

Orice angajator ar trebui sa stie ca inspectorii de munca din cadrul Inspectiei Muncii si al inspectoratelor teritoriale de munca controleaza, coordoneaza si indruma aplicarea prevederilor referitoare la securitatea si sanatatea in munca, ce decurg din legislatia in vigoare.
De asemenea, controleaza activitatea de instruire, informare si consultare a salariatilor si furnizeaza informatii in vederea imbunatatirii acesteia.
In cazul in care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala, acestia pot dispune sistarea activitatii sau oprirea din functiune a echipamentelor de munca si sesizeaza organele de urmarire penala.
Principalele drepturi ale inspectorilor de munca sunt urmatoarele:
sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila in sediul oricarui angajator si in orice alt loc de munca organizat de persoane fizice sau juridice;
sa identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate in locurile de munca sau in alte locuri supuse controlului sau cercetarii evenimentelor si sa impuna completarea fisei de identificare;
Controlul este o activitate care in mod normal se desfasoara sub forma de vizite in unitati, pentru a se verifica modul in care sunt cunoscute, aplicate si respectate reglementarile in vigoare in domeniul de competenta (SSM).
1. Controlul inopinat se desfasoara fara anuntarea prealabila a angajatorului. Acest tip de inspectie isi propune verificarea operativa si inopinata a unor probleme specifice rezultate din activitatea curenta. In cadrul unor astfel de inspectii se urmareste verificarea uneia sau a mai multor probleme, cum ar fi:
verificarea modului cum au fost raportate si realizate masurile stabilite la inspectiile din cadrul unitatii respective;
verificarea semnalarilor provenite din reclamatii, plangeri sau sesizari;
2. Controlul tematic reprezinta o metoda generala de inspectie, folosita in investigarea si influentarea activitatii de securitate si sanatate in munca desfasurata de angajator, care poate fi aplicata in toate tipurile de unitati si in inspectia oricarui tip de problema din domenul securitatii si sanatatii in munca.
3. Metoda de control sistem este aplicabila tuturor intreprinderilor si/sau unitatilor pentru controale planificate, prin aceasta urmarindu-se realizarea unei analize de ansamblu asupra tuturor problemelor specifice securitatii si sanatatii in munca.
Controlul presupune in general 3 etape: planificarea, vizita de control si activitati in completare verificare masuri.
Se stabileste ca regula generala ca inspectia-sistem sa aiba un impact minim asupra activitatilor productive desfasurate in cadrul intreprinderii.
In situatia controalelor tematice sau tip sistem, angajatorul este informat in scris sau telefonic cu privire la efectuarea vizitelor de inspectie.

Nu de puține ori au aparut cazuri în care angajatorul era amendat de autorități și apoi acesta obliga salariatul considerat vinovat să o plătească. Însă este acest lucru posibil din punct de vedere legal și, dacă da, ce procedură implică?
Răspunsul scurt al întrebării din titlu este „Nu”, însă doar pentru că, de obicei, problema este tratată în mod eronat. Legal vorbind, angajatorul n-are voie să-și oblige salariații să-i achite amenzile din banii lor. Indiferent de situație, angajatorul este cel care plătește amenda, iar apoi, dacă acesta consideră că un anumit salariat este vinovat pentru sancțiune, poate decide să recupereze paguba de la el. Însă nu oricum, ci respectând legislația muncii si verdictul data de instantele judecatoresti, dupa caz !

Legislatia muncii in vigoare prevede acordarea anumitor drepturi salariatilor. Unele drepturi se stabilesc prin negociere la contractul colectiv de munca, incheiat intre angajator si sindicat sau reprezentantii lucratorilor, contract care se inregistreaza obligatoriu de catre angajator la Directia judeteana de munca, solidaritate sociala si familie.
Daca salariatii nu sunt organizati in sindicat sau acestia nu si-au desemnat reprezentanti pentru negocierea colectiva, drepturile de personal se stabilesc prin negociere individuala intre angajator si lucratori, la semnarea contractului individual de munca.
Contractele individuale de munca si conventiile de prestari servicii, incheiate intre angajator si lucratori, se inregistreaza la Inspectoratul teritorial de munca.
Pentru acordarea drepturilor de personal trebuiesc indeplinite anumite conditii, prevazute in legislatia muncii, respectiv in legislatia privind securitatea si ssnatatea in munca a lucratorilor.
Aceste drepturi de personal care se nominalizeaza in contractul colectiv de munca si/ sau in contractul individual de munca sunt:
examen medical la angajare, platit de catre angajator,
control medical periodic, platit de catre angajator,
concediu medical pentru boala, pentru maternitate, pentru ingrijire copil mic, pentru accident de munca sau boala profesionala, platite, in conditiile legii,
instruire in domeniul securitatii muncii si psi
echipament individual de protectie acordat gratuit de catre angajator, conform lista nominalizata in anexa la contractul colectiv de munca,
materiale igienico-sanitare, acordate gratuit de catre angajator, conform lista nominalizata in anexa la contractul colectiv de munca,
alimentatie de protectie, acordata gratuit de catre angajator, conform lista nominalizata in anexa la contractul colectiv de munca,
abonament pe mijloacele de transport in comun, pentru drumul dus-intors, de la domiciliu la serviciu, negociabil prin contractul colectiv de munca/ contractul individual de munca,
dupa caz, in conditiile legii fiscale, decontare benzina/ motorina, negociabil prin contractul individual de munca,
sporuri la salariu pentru anumite categorii de lucratori care desfasoara activitati in conditii deosebite de munca, grele sau periculoase, stres, etc., negociabile prin contractul colectiv de munca/ contractul individual de munca,
concediu de odihna platit, in conditiile legii,
zile suplimentare la concediul de odihna, pentru anumite categorii de personal care lucreaza in conditii deosebite de munca, grele sau periculoase, negociabile prin contractul contractul colectiv de munca/ contractul individual de munca,
grupe de munca pentru conditii speciale de munca (reducere de maxim 5 ani la vechimea totala in munca), in conditiile legii,
ajutor de deces, acordat de catre angajator, negociabil prin contractul colectiv de munca/ contractul individual de munca,
tichete de masa (bonuri valorice pentru alimente), acordate de catre angajator in functie de rezultatele financiare ale firmei, negociabil prin contractul colectiv de munca/ contractul individual de munca,
tichete de cadouri, tichete de concediu, tichete de crese, etc. (bonuri valorice), acordate de catre angajator in functie de rezultatele financiare, negociabil prin contractul colectiv de munca/ contractul individual de munca,
ceaiuri calde pe timp foarte friguros, respectiv apa minerala, sucuri, pe timp de canicula (sau schimbarea programului de lucru in perioade normale din punct de vedere termic, reducerea efortului), acordate gratuit de catre angajator,
bilete de odihna si tratament, negociabil prin contractul colectiv de munca/ contractul individual de munca,
asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii,
asigurare de accidente, suplimentara, negociabila prin contractul individual de munca,
asigurare de sanatate, suplimentara, negociabila prin contractul individual de munca,
asigurare de pensie privata, negociabila prin contractul individual de munca,
concedii suplimentare/ excursii/ intruniri/ alte manifestatii, platite de firma, in locatii proprii sau inchiriate, acordate ca bonusuri,
alte drepturi, negociabil.
Cheltuielile efectuate de catre angajator pentru asigurarea securitatii, sanatatii si igienei lucratorilor se inregistreaza in contabilitate in cont separat si sunt deductibile fiscal la calcularea impozitului pe profit, in conditiile legii fiscale.
Legislatia de profil nominalizeaza drepturile de personal pentru care angajatorul are obligatia sa le acorde (pentru acestea fiind prevazute sanctiuni contraventionale conform Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 14.07.2006, in cazul neacordarii lor de catre angajator), precum si drepturi de personal care se negociaza prin contractul colectiv de munca, prin contractul individual de munca si care au rolul atragerii si/ sau mentinerii lucratorilor in cadrul firmei.
Legislatia muncii mentioneaza drepturile salariatilor la locul de munca/ postul de lucru, pentru care angajatorii au obligatia sa le acorde:
dreptul la salarizare pentru munca depusa,
dreptul la repaus saptamanal,
dreptul la concediu de odihna anual,
dreptul la egalitate de sanse,
dreptul la demnitate in munca,
dreptul la securitate si sanatate la locul de munca/ postul de lucru,
accesul la formarea profesionala,
dreptul la informatii si consultari,
dreptul la protectie in caz de concediere,
dreptul la negociere colectiva si/ sau individuala,
dreptul de a participa la actiuni colective,
dreptul de a constitui sau adera la un sindicat.
Salariatii nu pot renunta la drepturile care le sunt recunoscute de lege.
Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturi recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este nula de drept.
Angajatorii au obligatia de a informa lucratorii asupra conditiilor de munca, asupra elementelor care privesc desfacerea relatiilor de munca, sa ofere salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca, din contractul individual de munca.
Angajatorii au obligatia de a plati contributiile de asigurari sociale, contributiile de asigurari de sanatate si impozitele aflate in sarcina lor, sa infiinteze si sa tina la zi registrul general de evidenta al salariatilor, sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal al salariatilor.
La cererea salariatilor, angajatorii au obligatia sa elibereze lucratorilor adeverinte conform datelor din REVISAL.
Obligatia angajatorilor de a mentiona in REVISAL toate sumele incasate de catre lucratori are drept scop eliminarea muncii la gri si a muncii la negru, stiut fiind ca practica unor angajatori de a efectua plati “din mana”, suplimentar salariului mentionat in contractul individual de munca, pentru care salariatul nu semneaza in statul de plata, diminueaza substantial valoarea pensiei viitorului pensionar.
La sumele incasate de catre lucratori, fara ca acestea sa fie evidentiate in scris, angajatorul nu plateste impozitul datorat la bugetul de stat, contributia la bugetul asigurarilor sociale, contributia la fondul de asigurari de sanatate.