Speta de lucru”
Doresc sa va intreb cum se completeaza (sau daca se inlocuiesc) fisele de SSM si SU in urmatoarele situatii: – un lucrator isi schimba domiciliul; – un lucrator isi schimba numele;

Mentionam faptul ca dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit si de catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina muncii.
Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere/unitate, de la angajare pana la data incetarii raporturilor de munca.

Raspuns:

a) In cazul de schimbare a domiciliului salariatului
In fisa individuala de instructaj SSM, traseul si durata deplasarii se mentioneaza de catre persoana care efectueaza instruirea introductiv-generala.

In situatia in care salariatul isi schimba domiciliul, este necesara o declaratie de traseu a acestuia care se va anexa fisei de instruire individuala existenta.

Deplasarea de la domiciliu la serviciu si invers se va face pe traseele cele mai scurte si fara abateri nejustificate.
Deplasarea de la domiciliu la serviciu se poate efectua prin mai multe posibilitati:

prin transport propriu al salariatului;
prin mijloace de transport in comun (microbuz, autocar, tren, tramvai, avion etc.);
prin intermediul unor autoturisme de serviciu puse la dispozitie de angajator;
prin intermediul unui transport asigurat de angajator pe baza unor contracte de prestari servicii cu societati de transport de persoane.

Angajatorul are dreptul de a stabili modalitatea de deplasare de la domiciliu la serviciu si invers a lucratorilor sai. Aceasta modalitate va fi precizata prin ROF, Regulament intern, CCM sau CIM.

De asemenea, are obligatia de a elabora o instructiune proprie de deplasare de la domiciliu la serviciu si invers, care va fi adusa la cunostinta lucratorilor cu scopul de a-i instrui privind riscurile la care sunt expusi pe durata deplasarii.

Prevederile legislative privind mentionarea traseului sunt in avantajul lucratorilor, deoarece un accident de traseu inregistrat ca accident de munca, face posibila plata unor indemnizatii sau decontarea unor cheltuieli prin CNPP.

b) In cazul de schimbare a numelui salariatului

In situatia in care un lucrator isi schimba numele, se vor atasa la fisa individuala de instruire a acestuia copiile cartii de identitate vechi si actuale, din care sa reiasa ca este vorba de acelasi CNP, fara a fi necesara deschiderea unei fise noi.

Au intrat în vigoare noi modificări aduse Normativului privind securitate la incendiu a construcțiilor, Partea a III-a – Instalații de detectare, semnalizare și avertizare, indicativ P 118/3-2015.

Modificările aduse acestuia au fost aprobate printr-un ordin de ministru, publicat în Monitorul Oficial. Astfel, echiparea cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu devine obligatorie pentru o serie de construcții și spații, printre care amintim: * construcții închise de importanță excepțională – A și deosebită – B; * clădiri înalte, cu excepția clădirilor cu destinația de locuințe, și foarte înalte, indiferent de destinație; * săli aglomerate și spațiile aferente acestora; * clădiri ori spații civile subterane, cu excepția locuințelor, cu aria desfășurată mai mare de 300 mp; * parcaje subterane potrivit reglementărilor specifice; * parcaje supraterane închise, cu mai mult de 50 de autoturisme. De asemenea, normativul stabilește folosirea detectoarelor de fum autonome, standard de referință SR EN 14604-2006/AC:2009, pentru clădirile ori spațiile de turism, cu mai puțin de 25 de camere sau 50 de locuri de cazare, precum și pentru fiecare locuință dispusă la mansardele amenajate sau realizate la clădiri de locuit colective cu mai mult de patru niveluri supraterane. La clădirile de locuit foarte înalte trebuie să se prevadă instalații de detectare, semnalizare și avertizare a incendiului obligatoriu pentru spațiile comune precum: circulațiile funcționale și de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, depozite, centrală termică de bloc, etc. Totodată, s-a stabilit ca distanța maximă de parcurs din orice punct al clădirii până la cel mai apropiat declanșator de alarmă să nu depășeașcă 20 m în cazul clădirilor înalte sau cu aglomerări de persoane, respectiv 15 m la clădirile foarte înalte ori cu persoane care nu se pot evacua singure.
Normativ securitate incendiu P118-3

Noile condiții de solicitare, de aplicare sau de respingere a vizei anuale a autorizației de mediu și autorizației integrate de mediu intră în vigoare odată cu publicarea lor în Monitorul Oficial.

Noile reglementări prevăd ca viza să fie solicitată și aplicată începând cu anul următor emiterii autorizației de mediu sau autorizației integrate de mediu sau înaintea împlinirii unui an de la obținerea vizei anuale anterioare. Conform documentului, viza anuală se aplică sau se respinge de către Ministerul Mediului și, respectiv, Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” pentru autorizațiile de mediu și autorizațiile integrate de mediu care intră în sfera de competență a acestora. Cât despre autorizațiile care nu intră în sfera de competență a acestora, ele se aplică de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului sau se deleagă de către aceasta către agențiile pentru protecția mediului. Următoarele documente sunt necesare pentru obținerea vizei anuale: * cerere-tip; * raportul anual de mediu, după caz; * declarația pe propria răspundere că desfășoară activitatea în aceleași condiții pentru care a fost emisă autorizația de mediu sau autorizația integrată de mediu și că nu au intervenit schimbări care să afecteze condițiile stabilite prin autorizație. De asemenea, titularul va solicita obținerea vizei, în fiecare an, cu minimum 60 de zile înainte de ziua și luna în care a fost emisă autorizația de mediu sau autorizația integrată de mediu. Totodată, autorizațiile pentru care nu se obține viza anuală își încetează efectele juridice.
procedura autorizatii mediu

Au fost modificate listele din 2016 ale standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la echipamentele sub presiune și la recipientele simple sub presiune.

Pentru echipamentele sub presiune printre standardele actuale care le-au înlocuit cu cele europene se numără: *Sisteme de răcire și pompe de căldură. Condiții de securitate și de mediu. Partea 2: Proiectare, execuție, încercări, marcare și documentație *Robinetărie industrială. Robinete metalice cu fluture de utilizare general *Flanșe și îmbinarea lor. Flanșe rotunde pentru conducte, robinete, racorduri și accesorii desemnate prin PN. Partea 1: Flanșe de oțel *Bare de oțel inoxidabil pentru recipiente sub presiune *Sisteme de răcire și pompe de căldură. Dispozitive pentru indicarea nivelului de lichid. Cerințe, încercări și marcare Pentru recipientele sub presiune, standardele noi se aplică pentru: *Oțeluri pentru recipiente simple sub presiune. Condiții tehnice de livrare pentru table, benzi și bare *Specificația și calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice. Verificarea procedurii de sudare. Partea 1: Sudarea cu arc și sudarea cu gaz a oțelurilor și sudarea cu arc a nichelului și a aliajelor de nichel. Amendament 1 și 2.

Lista standarde echipamente sub presiune

Lista standarde recipiente sub presiune

Au intrat în vigoare noile modificări aduse reglementării tehnice care vizează securitatea la incendiu a construcțiilor indicativ, normativul P 118/2-2013. Acestea vizează în special instalațiile de stingere.

Contractele pentru serviciile de proiectare încheiate până la 15 noiembrie se finalizează cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare la data semnării acestora Printre prevederile modificate regăsim: * Construcțiile la care se realizează echiparea tehnică cu hidranți de incendiu interiori * Timpul teoretic de funcționare a instalației de hidranți interiori * Construcțiile care se vor echipa cu hidranți exteriori * Construcțiile care vor fi echipate cu instalații automate de stingere a incendiilor, tip sprinkler * Caracteristicile urmărite la calitatea spumantului concentrat De asemenea, actul normativ prevede ca beneficiarul să realizeze, cel puțin semestrial, verificarea funcționării instalației sub presiune cu furtunul derulat complet. Verificarea va fi efectuată cu o persoană fizică sau juridică autorizată. Aceasta pentru a putea constata dacă: * nu sunt scurgeri, deformări, distrugeri și crăpături pe întreaga lungime a furtunului; în cazul unui semn de defect, furtunul se înlocuiește imediat cu un alt furtun încercat la presiunea de lucru maximă; * dispozitivele de fixare sunt solide și nedeteriorate; * debitul de apă este continuu și suficient; * sistemul de derulare funcționează ușor; * țeava funcționează corespunzător.
modificari normativ P 118 2-2013

In conformitate cu Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, evenimentul reprezinta accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune.

Accidentul usor este evenimentul care are drept consecinta leziuni superficiale, care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile calendaristice.
Angajatorul este obligat sa comunice orice eveniment, de indata, inspectoratelor teritoriale de munca pe raza caruia s-a produs, chiar daca lucratorul a suferit leziuni usoare care au necesitat doar ingrijiri medicale (art.27, alin.(1), lit. a).
Incapacitatea temporara de munca trebuie sa fie dovedita prin certificat de concediu medical, iar ingrijirile medicale de urgenta sunt finalizate prin documente medicale eliberate de unitatile de primiri urgente (U.P.U.).
De asemenea, cercetarea evenimentelor este obligatorie si se face imediat dupa comunicare.
In situatia evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca, (indiferent daca este mai mica de 3 zile calendaristice) cercetarea se efectueaza de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
In functie de concluziile cercetarii se va stabili caracterul accidentului care poate fi de munca sau in afara muncii.

IMPORTANT!
In concluzie, avandu-se in vedere situatia prezentata, accidentul suferit de lucrator soldat cu accidentare usoara intruneste conditiile din definitia evenimentului pentru a fi comunicat si cercetat de comisia numita de societate.

In plus, dosarul de cercetare, intocmit de comisia numita de catre angajator, se inainteaza pentru verificare si avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, in termen de 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii (art.125, alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006 aprobate prin HG nr. 1425/2006).

Atentie

– Necomunicarea, de indata, a evenimentelor catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 3.500 la 7.000 lei

Activitatile pe care le fac firmele pe șantiere trebuie să se desfășoare în conformitate cu legislația din domeniul sănătății și securității în muncă (SSM) respectiv Legea 319/2006 si HG 300/2006. În esență, partea de SSM trebuie coordonată atât la elaborarea proiectului, cât și pe durata lucrărilor, cu ajutorul unor instrumente specifice.

În cazul șantierelor, fie ele temporare, fie ele mobile, este nevoie de coordonare pe partea de SSM, se arată în Hotărârea Guvernului nr. 300/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru santierele temporare sau mobile. Asta atât atunci când se fac studiul, concepția și elaborarea proiectului, cât și atunci când se execută lucrările.

„Atunci când la elaborarea proiectului participă mai mulți proiectanți, beneficiarul și/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate și sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării. Atunci când la realizarea lucrărilor pe șantier participă mai mulți antreprenori, un antreprenor și unul sau mai mulți subantreprenori, un antreprenor și lucrători independenți ori mai mulți lucrători independenți, beneficiarul și/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate și sănătate pe durata realizării lucrării”, este explicat în actul normativ, cu precizarea că:

primul coordonator se desemnează înainte de elaborarea proiectului lucrării;
al doilea coordonator se desemnează înainte de începerea lucrărilor de pe șantier.
Ca instrumente ale coordonării pe SSM în șantiere, sunt enumerate planul de securitate și sănătate, planul propriu de securitate și sănătate, registrul de coordonare și dosarul de intervenții ulterioare.

Concret, înainte de deschiderea șantierului trebuie stabilit un plan de securitate și sănătate, care să includă măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea riscurilor ce pot apărea pe șantier. Planul trebuie scris chiar din faza elaborării proiectului și trebuie actualizat pe durata lucrărilor.

Referitor la planul propriu de securitate și sănătate, hotărârea Guvernului prevede că acesta cuprinde „ansamblul de măsuri de securitate și sănătate specifice fiecărui antreprenor sau subantreprenor” și că „trebuie să fie armonizat cu planul de securitate și sănătate al șantierului”.

primul coordonator se desemnează înainte de elaborarea proiectului lucrării;
al doilea coordonator se desemnează înainte de începerea lucrărilor de pe șantier.
Ca instrumente ale coordonării pe SSM în șantiere, sunt enumerate planul de securitate și sănătate, planul propriu de securitate și sănătate, registrul de coordonare și dosarul de intervenții ulterioare.

Concret, înainte de deschiderea șantierului trebuie stabilit un plan de securitate și sănătate, care să includă măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea riscurilor ce pot apărea pe șantier. Planul trebuie scris chiar din faza elaborării proiectului și trebuie actualizat pe durata lucrărilor.

Registrul de coordonare, al treilea instrument necesar, este format din „ansamblul de documente redactate de către coordonatorii în materie de securitate și sănătate, informații privind evenimentele care au loc pe șantier, constatările efectuate și deciziile luate”, potrivit actului citat.

În fine, dosarul de intervenții ulterioare cuprinde documentația de intervenții ulterioare (planuri, note tehnice etc.), dar și prevederi și informaţii utile pentru efectuarea intervențiilor ulterioare în condiții de securitate și sănătate.

O altă obligație ce intervine în cazul șantierelor este declarația prealabilă, ce trebuie comunicată inspectoratului teritorial de muncă. Mai precis, aceasta este necesară dacă:

se apreciază că durata lucrărilor este mai mare de 30 de zile lucrătoare și pe santier muncesc simultan peste 20 de lucrători;
se estimează că volumul de mână de lucru este de peste 500 de oameni pe zi.
Revenind la elaborarea proiectului lucrării, trebuie precizat că aceasta se face ținându-se cont de principiile generale de prevenire în materie de SSM. De asemenea, trebuie ținut cont de planul de securitate și sănătate și de dosarul de intervenții ulterioare.

Dacă e necesară prezența coordonatorilor pe SSM, lipsa lor poate fi amendată de autorități cu sume cuprinse între 4.000 și 8.000 de lei. Totodată, sancțiunea este valabilă dacă nu se fac planul de securitate și sănătate și dosarul de intervenții ulterioare.

Hotărârea Guvernului conține și o detaliere a cerințelor minime se SSM ce trebuie respectate pe șantiere, acestea nefiind incluse articolului de față, ele regasindu-se in HG 300/2006.

Firmele care nu respecta legislația din domeniul sănătății și securității în muncă (SSM) si nu are organizata activitatea de SSM la nivelul unitatii riscă amenzi contravenționale consistente. Mai precis, amenzile pornesc de la 2.000 de lei, însă pot ajunge chiar și până la 10.000 de lei.

(Servicii SSM la preturi promotionale:www.protectiamuncii-psi-iscir.ro)

Regulile referitoare la măsurile care să ajute la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor sunt cuprinse, în momentul de faţă, în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006. Acest document stabileşte mai multe sancţiuni contravenţionale, dintre care le-am ales pe cele mai importante.

Aşadar, o amendă de la 5.000 la 10.000 de lei riscă angajatorii care:
nu întocmesc, în baza evaluării riscurilor, planul de prevenire şi protecţie ce trebuie aplicat condiţiilor de muncă specifice unităţii;
nu obţin autorizaţia de funcţionare, din punctul de vedere al SSM, înainte de începerea oricărei activităţi;
modifică starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal/colectiv;
nu asigură echipamente individuale de protecţie.

De asemenea, contravenţii sancţionate cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei sunt şi:
neprevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi neprevenirea efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;
nedelimitarea, neîngrădirea şi nesemnalizarea zonelor periculoase;
nerespectarea regulilor referitoare la darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate;
neasigurarea iluminatului de siguranţă.

Conform actului normativ amintit mai sus, printre altele, angajatorii pot fi sancţionaţi cu amendă de la 4.000 la 8.000 de lei dacă:
nu realizează şi nu deţin o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă şi nu decid asupra măsurilor de protecţie ce trebuie luate şi asupra echipamentului de protecţie ce trebuie folosit;
nu adoptă măsuri iniţiale pentru eliminarea/diminuarea riscurilor de accidentare şi de îmbolnavire profesională a lucrătorilor; nu stabilesc pentru lucrători atribuţii şi răspunderi pentru securitatea şi sănătatea în muncă; nu asigură şi controlează cunoaşterea şi aplicarea de către lucrători a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă; nu informează în prealabil salariaţii cu privire la riscurile la care se vor expune la locul de muncă şi cu privire la măsurile necesare de prevenire şi protecţie; nu ţin evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific; nu asigură funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate; nu cooperează cu inspectorii de muncă în timpul controalelor/cercetărilor de evenimente;
nu asigură condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
nu efectuează cercetarea obligatorie a evenimentelor în urma s-a produs incapacitatea temporară de muncă;
nu raportează autorităţilor accidentele de muncă înregistrate.

Referitor la amenzile contravenţionale cuprinse între 3.500 şi 7.000 de lei, acestea se aplică angajatorilor care:
nu respectă prevederile referitoare la evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, aplicarea măsurilor necesare de prevenire, permiterea accesului în zonele cu risc ridicat şi specific numai a lucrătorilor cu instruire adecvată, impunerea de obligaţii financiare pentru lucrători pentru luarea măsurilor de securitate, sănătate şi igienă în muncă;
nu desemnează unul sau mai mulţi lucrători care să se ocupe de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate (sau, în lipsă de personal propriu competent, să apeleze la servicii externe);
nu informează lucrătorii care pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent, nu iau măsurile necesare pentru a da posibilitatea ca aceştia să se îndrepte către o zonă sigură, le impun reluarea lucrului atunci când încă există un pericol grav şi iminent;
nu acordă echipamente de protecţie noi (atunci când acest lucru se impune);
nu comunică imediat toate evenimentele la inspectoratele teritoriale de muncă şi nu comunică asigurătorului evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces.

Sancţionarea cu amenzi cuprinse între 3.000 şi 6.000 de lei poate fi dispusă, potrivit prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă:
lucrătorii însărcinaţi cu activităţile de prevenire şi protecţie n-au capacitatea necesară şi nu dispun de mijloace adecvate, serviciile externe n-au aptitudinile necesare şi nu dispun de mijloace adecvate, lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe nu sunt în număr suficient;
nu se iau măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor şi alertarea serviciilor de urgenţă;
nu se acordă alimentaţia de protecţie, pentru salariaţii care lucrează în condiţii de muncă ce impun această măsură, şi nu se acordă materiale igienico-sanitare.

Amenzi între 2.500 şi 5.000 de lei se pot aplica angajatorilor dacă:
în caz de pericol grav şi iminent, lucrătorii care părăsesc locul de muncă şi/sau zona periculoasă sunt prejudiciaţi şi nu sunt protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru ei, precum şi dacă sunt prejudiciaţi pentru aplicarea măsurilor corespunzătoare atunci când şeful ierarhic nu poate fi contactat;
nu iau măsurile necesare pentru ca lucrătorii cu răspunderi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă să aibă acces la evaluarea riscurilor, măsurile de protecţie, evidenţa şi rapoartele accidentelor muncă şi informaţiile referitoare la domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
nu au comitete de securitate şi sănătate în muncă;
instruirea lucrătorilor se face pe cheltuiala acestora sau a reprezentanţilor lor sau în afara programului de lucru.

Cele mai mici amenzi ce vizează SSM-ul sunt între 2.000 şi 4.000 de lei şi se pot aplica, printre altele, pentru angajatorii care nu ţin evidenţa accidentelor de muncă şi care nu elaborează pentru autorităţi rapoarte privind accidentele de muncă, dar şi pentru angajatorii care nu asigură materialele necesare informării şi instruirii lucrătorilor.