PROTECTIA MUNCII –ORGANIZAREA LOCURILOR DE MUNCA PENTRU ACTIVITATEA DE BIROU
In cazul angajatilor care isi desfasoara activitatea intr-un birou, este necesar sa cunoastem si sa respectam prevederile legale cu privire la volumul de aer necesar fiecarei persoane in parte.

Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca reglementeaza acest aspect al protectiei muncii in mod diferit fata de vechea legislatia din domeniu.

Vechea legislatie in domeniul securitatii si sanatatii in munca continea prevederi referitoare la dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru. Astfel, Normele generale de protectia muncii (NGPM 2002) prevedeau la art. 206, alin (1) ca incaperile de lucru in care se desfasoara procese de munca sa aiba inaltimea minima de 3 m, iar pentru fiecare persoana sa se asigure un volum de cel putin 12 m3.

Cerintele minime actuale de securitate si sanatate, pentru locul de munca, inclusiv cele referitoare la volumele de aer din incaperile de lucru, sunt stabilite prin HG nr. 1091/2006 (M. Of. nr. 739 din 30.08.2006).
Punctul 15 din anexa 1 la HG nr. 1091/2006 prevede ca:

– incaperile de lucru trebuie sa aiba o suprafata, o inaltime si un volum de aer suficient

– dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie sa fie calculate astfel incat sa permita lucratorilor sa aiba suficienta libertate de miscare

Astfel avem doua situatii :

a) daca locurile de munca au fost utilizate pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a HG nr. 1091/2006 , atunci ele trebuie sa indeplineasca cerintele minime de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 1 a acestui act normativ.
b) daca locurile de munca se aflau deja in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a HG nr. 1091/2006, atunci ele trebuie sa indeplineasca cerintele minime de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 2 a acestui act normativ, adica cele din NGPM 2002.

Pentru a putea indeplini in mod corespunzator aceste cerinte, angajatorul are obligatia de a realiza evaluarea de risc pentru fiecare post in parte.

Angajatorii au obligatia de a dispune masuri specifice pentru protejarea angajatilor, in perioadele in care se inregistreaza temperaturi extreme.

Masurile de protectie se stabilesc de catre angajator impreuna cu reprezentantii sindicatelor sau reprezentantii alesi ai angajatilor.

Temperaturile ridicate extreme sunt considerate temperaturile de peste 37 grade celsius, respectiv valorile indicelui temperatura-umiditate de peste 80. Acest indice exprima temperatura exterioara in coleratie cu umiditatea relativa.

In perioadele cu temperaturi ridicate extreme, trebuie obligatoriu respectate urmatoarele masuri:

In primul rand, angajatorul va lua masuri pentru adaptarea conditiilor de munca la astfel de temperaturi:

– reducerea intensitatii si a ritmului activitatilor fizice;
– asigurarea ventilatiei la locurile de munca;
– alternarea efortului dinamic cu cel static;
– alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus in locuri umbrite, cu curenti de aer.

In al doilea rand, angajatorul va dispune masuri pentru mentinerea starii de sanatate adecvate a lucratorilor:
asigurarea cantitatii de apa adecvate, cate 2-4 litri/persoana/schimb;
– asigurarea echipamentului individual de protectie;
– asigurarea de dusuri

In cazul in care temperaturile extreme se mentin timp de cel putin 2 zile consecutive iar angajatorul nu poate adopta masurile minimale din motive obiective, angajatorul trebuie:

– sa reduca durata zilei de lucru
– sa esaloneze ziua de lucru pana la ora 11,00 si dupa ora 17,00
– sa dispuna intreruperea colectiva a lucrului, in situatiile extreme.

Mare atentie la faptul ca nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici, fizici sau biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 de lei la 10.000 de lei.

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Cu toate ca munca de birou presupune mai putine riscuri decat, spre exemplu, munca pe santier, acestea exista, iar angajatorul are aceeasi responsabilitatea cu privire la prevenirea acestora.
Principalelor riscuri la care sunt expusi lucratorii in cadrul unui birou sunt:

– probleme posturale: datorita muncii sedentare, posturii statice prelungite si lucrului in pozitii fortate rezultate din amenajarea inadecvata a postului de lucru

– probleme privind durata si intensitatea muncii de birou: lucrul pentru perioade lungi utilizand tastatura, cu miscari frecvente si repetitive ale mainii si articulatiei pumnului, cu nivel ridicat de concentrare si supraincarcare cu informatii

– factori de mediu: munca la temperaturi nepotrivite, iluminat inadecvat, zgomot, acces restrictiv si obstructii, structura spatiului din birou

– factori psihologici: acestia reprezinta o categorie aparte, deoarece nu sunt obiectivi, ci se refera la perceptia angajatilor. Astfel de perceptii pot viza: presiunea accentuata, un nivel scazut de autocontrol asupra programului de lucru, absenta sprijinului din partea colegilor, sarcini prea solicitante, etc.

In ceea ce priveste probleme de sanatate, cele mai frecvente afectiuni de care pot suferi angajatii care isi desfasoara activitatea intr-un birou sunt urmatoarele:

– oboseala vizuala: principalele simptome sunt ochii rosii, durerile de cap si oboseala, slabirea acuitatii vizuale;
-afectiunile musculo-scheletice (AMS): simptomele includ dureri, umflaturi, furnicaturi, amorteli si pot rezulta dificultati in miscare sau dizabilitati pe termen lung, daca nu sunt luate masuri de protectie.

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
În cadrul acțiunilor de control, angajații de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) au dreptul să verifice dacă și în ce mod legislația din domeniul relațiilor de muncă este respectată de firme, precum și dacă angajatorii încalcă sau nu dispozițiile privind securitatea și sănătatea în muncă. În cazul în care nu sunt lăsați să înceapă verificările, aceștia pot să dea amenzi de până la 10.000 de lei.
Inspecția muncii este un organ de specialitate al administrației publice centrale aflat în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Concret, instituția asigură respectarea și prevenirea încălcării dispozițiilor legale referitoare la securitate și sănătate în muncă, relațiile de muncă, protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și supravegherea pieței, se arată pe site-ul oficial al instituției.

Inspectorii de muncă au dreptul, potrivit Legii nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, să aibă acces liber, permanent și fără vreo înștiințare prealabilă, în sediul oricărui angajator și în orice loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice.

Conform actului normativ menționat, aceștia trebuie să poarte asupra lor o legitimație și oinsignă care să ateste funcția pe care o îndeplinesc în cadrul Inspecției muncii.

Ce documente se cer într-un control privind securitatea și sănătatea în muncă

Potrivit Inspecției muncii, în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM), instituția folosește cinci metode de control:

Metoda de inspecție sistem;
Metoda de inspecție prin control tematic propriu-zis;
Metoda de inspecție prin impunerea de măsuri cu direcție specială;
Metoda de inspecție prin sondaj;
Metoda de inspecție tip campanie.
În ceea ce privește activitatea de control în domeniul SSM, aceasta se materializează prin procese verbale de control, procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, procese verbale de sistare parțială sau totală a activității sau de oprire din funcționare a echipamentelor tehnice, după caz, când se constată o stare de pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională.

Printre cele peste 70 de documente care trebuie să fie prezentate la controlul realizat de inspectorii de muncă se numără certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului cu anexele aferente, autorizația de funcționare din punct de vedere al protecției muncii, precum și anumite decizii interne ale firmelor, cum ar fi:

Decizii pentru personalul cu atribuții în domeniul SSM;
Decizii pentru componența serviciului de SSM;
Decizii pentru conducătorii locurilor de muncă;
Decizii pentru personalul cu responsabilități conform NSSM (de exemplu: manipulare – depozitare recipiente cu oxigen; deservire instalații aer comprimat).
Inspectorii mai pot controla, de asemenea, și documentele Comitetului de Securitate și Sănătate în Muncă (CSSM). Conform Inspecției muncii, acestea sunt:

Decizia de înființare;
Raportul anual al conducătorului unității în CSSM cu privire la situația securității și sănătății în muncă;
Raportul medicului care asigură supravegherea stării de sănătate a salariaților;
Planul anual de măsuri în domeniul SSM și fondul de cheltuieli necesare;
Programul de activitate al serviciului de SSM.
Mai mult decât atât, inspectorii de muncă au dreptul să analizeze și contractul colectiv de muncă întocmit la nivelul unității (fiind verificate clauzele referitoare la protecția muncii,munca în schimburi și intensitatea acesteia), Regulamentul de Organizare și Funcționare și Regulamentul Intern al entității, menționează aceeași sursă.

În același timp, conform Inspecției Muncii, în cazul unui control, firmele trebuie să aibă pregătite și măsurile tehnice și/sau organizatorice luate pentru protecția împotriva electrocutării prin atingere directă și indirectă, determinările de noxe (în cazul unităților cu tehnologii care degajă noxe chimice în vederea stabilirii unor măsuri specifice de protecția muncii), determinarea limitelor de zgomot la locurile de muncă (dacă sunt sub cele admise pentru protecția neuropsihică și psihosenzorială a executanților), regulile proprii pentru aplicarea normelor de protecție a muncii corespunzător condițiilor în care se desfășoară activitatea la locurile de muncă, autorizarea din punct de vedere al protecției muncii pentru salariații care exercită meserii ce trebuie autorizate (electrician, sudor, liftier), evidența locurilor de muncă în condiții deosebite (vătămătoare, grele și periculoase).

Aceeași sursă mai menționează că inspectorii de muncă pot să controleze și certificatele medicale cu diagnostic „accident”, dar au voie să solicite și implementarea noilor prescripții minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate în muncă,documentul privind protecția la explozie și evaluarea riscurilor de explozie.

În aceeași categorie, cea a actelor verificate de inspectorii de muncă, intră și fișa postului, permisul de lucru cu foc, permisul gass gree, în situațiile de lucrări în spații închise unde există pericol de explozie, planul tehnic de exploatare și planul de evacuare în caz de urgență.

Mai mult, inspectorii au dreptul să controleze și registrele pe care angajatorii le dețin. Potrivit Inspecției muncii, acestea sunt:

Registre de evidență a accidentărilor în muncă;
Registre de evidență a accidentelor ușoare;
Registre de evidență a incidentelor periculoase;
Registre de evidență a îmbolnăvirilor profesionale;
Raportare semestrială a accidentelor de muncă;
Registrul de serviciu la bordul navelor;
Registrul pentru substanțe toxice;
Registrul de evidență a materialelor explozive.
De asemenea, angajatorilor le pot fi solicitate formularul comandă și îndeplinirea comenzii pentru utilizarea materialelor explozive, cartea tehnică a utilajului, instrucțiunile de lucru, procesul-verbal de punere în funcțiune a schelei, convențiile de lucru, măsurile preventive și metodele de lucru stabilite de angajator, procesul-verbal de control propriu din punct de vedere al protecției muncii, materialele necesare informării și educării angajaților, precum și fișele tehnice de securitate pentru substanțe toxice.

Pe lângă acestea, inspectorii de muncă mai au dreptul să solicite contractele de lucrări, modul de acordare a materialelor igienico-sanitare, fișa de expunere la riscuri profesionale, evidența nominală a angajaților cu handicap și a celor cu vârsta sub 18 ani, dosarele de cercetare a accidentelor cu ITM și registrul unic de control.
La finalizarea unui control care privește relațiile de muncă angajat-angajator, un inspector de muncă poate să întocmească două tipuri de documente: procese de constatare a contravențiilor sau procese-verbale de constatare a contravențiilor.

A. Potrivit Inspecției muncii, activitatea de control în domeniul relațiilor de muncă se termină fie prin întocmirea unui proces-verbal de control, fie prin redactarea unui proces de constatare a contravențiilor.

În cazul în care inspectorul de muncă decide să scrie un proces verbal de control, în document vor fi consemnate constatările privind nerespectarea prevederilor legale de către angajator.

Cu ajutorului acestuia, inspectorii de muncă pot să le impună angajatorilor ca abaterile constatate să fie remediate într-un timp limitat. De asemenea, ei pot dispune măsuri obligatorii, cu termene concrete de realizare.

Vă reamintim că, având în vedere că procesul verbal de control este un act oficial de la data încheierii lui, angajatorii sunt obligați să îndeplinească măsurile dispuse prin acesta.

Totodată, este bine de reținut că angajatorul este obligat să informeze, într-o formă scrisă, inspectoratul teritorial de muncă cu privire la modalitatea în care sunt îndeplinite măsurile stabilite.

„Realizarea măsurilor stabilite prin procesele verbale de control se asigură prin verificarea punctuală a îndeplinirii măsurilor dispuse, prin controale ulterioare efectuate de către inspectorii de muncă”, explică Inspecția Muncii.

B. De cealaltă parte, procesele verbale de constatare a contravențiilor sunt acele documente prin care sunt aplicate sancțiuni pentru faptele de încălcare a prevederilor legislației muncii.

În practică, pot fi întâlnite situații în care pentru aceeași neconformitate constatată de inspectorii muncii să fie dispuse atât măsuri obligatorii, cât și sancțiuni contravenționale.
Potrivit Legii nr. 108/1999, împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să exercite, total sau parțial, controlul prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unității, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus sau a altei persoane aflate în locațiile supuse controlului constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la5.000 de lei la 10.000 de lei.

Aceeași amendă de până la 10.000 de lei poate fi aplicată și celor care sunt găsiți la fața locului, în momentul unui control, care refuză să dea informații despre evenimentul cercetat de inspectorii de muncă, precum și în cazul în care aceștia refuză să completeze fișa de identificare.

Tot cu o sumă cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei sunt amendate, în prezent, și entitățile care nu îndeplinesc sau îndeplinesc parțial măsurile dispuse de inspectorii de muncă, la termenele stabilite de aceștia.

De asemenea, ca urmare a constatărilor rezultate din activitatea de control, Inspecția muncii poate să decidă fie retragerea autorizației de funcționare, din punct de vedere al protecției muncii, fie sesizarea organelor de urmărire penală, atunci când apar indicii referitoare la săvârșirea unor infracțiuni sau chiar solicitarea radierii persoanei juridice din Registrul Comerțului, în situația în care angajatorul săvârșește în mod repetat abateri grave de la prevederile legislației muncii sau de la normele de securitate și sănătate în muncă.

Printre cele mai frecvente contravenții sancționate de inspectorii de muncă cu amendă, potrivit HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților și Codului muncii se numără netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă:

elementele de identificare a salariaților,
data angajării,
funcția,
tipul și durata contractului,
durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia,
salariul și sporurile,
perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea, p
erioada și motivele de suspendare a contractului de muncă,
data încetării contractului de muncă.
Specialistul Accace a mai arătat că angajatorul poate fi amendat cu 10.000 de lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la ITM a registrului general de evidență a salariaților completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 de lei.

Cu o amendă cuprinsă între 5.000 și 8.000 de lei poate fi sancționat refuzul de a pune la dispoziţia inspectorului de muncă registrul în format electronic, precum şi dosarul personal al salariaţilor, în timp ce nerespectarea prevederilor privind informarea ITM-urilor cu privire la prestatorii de servicii (pentru companiile care și-au externalizat serviciul de înregistrare în Revisal) se sancționează cu amendă de la 2.000 la 5.000 de lei.

În ceea ce privește netransmiterea registrului în termenele prevăzute de lege, amenda pe care o pot acorda inspectorii de muncă se încadrează între 5.000 și 8.000 de lei. Totodată, merită amintită și amenda de la 1.500 la 3.000 de lei pe care o pot primi cei care nu respectă prevederile legale privind acordarea repausului săptămânal.

În fine, angajatorii care încalcă prevederile legale referitoare la munca de noapte pot fi sancționați cu până la 3.000 de lei, amenda plecând însă de la 1.500 de lei.

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Orice intreprindere se poate bucura de avantaje semnificative investind in SSM Investitii simple pot mari competitivitatea, profitabilitatea si motivatia angajatilor.

Securitatea si sanatatea in munca:

– ajuta la demonstrarea faptului ca intreprinderea este responsabila din punct de vedere social;
– ajuta la marirea productivitatii lucratorilor;
– imbunatateste devotamentul salariatilor fata de intreprindere;
– construieste o forta de munca mai competenta si mai sanatoasa;
– reduce costurile si perioadele de intrerupere a activitatii;
– permite fortei de munca sa ramna activa mai mult timp.

Performanta slaba in materie de SSM are un impact disproportionat asupra intreprinderilor mici. Costurile umane si economice ale unui accident mortal la locul de munca sau ale unor urmariri judiciare intense sunt evidente. Aproximativ 60% din companiile a caror activitate este intrerupta mai mult de 9 zile dau faliment.

Dar intreprinderile care functioneaza bine pot realiza beneficii in materie de productivitate, cum ar fi:

-metode de lucru mai sigure care permit, de asemenea, ca munca sa fie efectuata mai rapid si cu oameni mai putini;

– procente reduse ale accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;

– maximizarea nivelurilor de recrutare, motivare si pastrare a personalului calificat.

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Ce trebuie sa stim despre acordarea primului ajutor?

Salvatorul decide si efectueaza interventiile folosind tehnicile cunoscute si exersate. In acest timp verifica si supravegheaza daca s-a obtinut rezultatul scontat.

Modul de actiune depinde de situatiile urmatoare:

a) Daca victima este inconstienta, dar respira si are puls:
– se aseaza victima an pozitie de siguranta;
– se acopera victima;
– se supravegheaza circulatia si respiratia pana la sosirea ajutoarelor medicale.
b) Daca victima nu raspunde, nu respira, dar are puls:

– se degajeaza caile respiratorii ale victimei;
– se efectueaza manevra Heimlich;
– se efectueaza manevra de respiratie gura la gura sau gura la nas.

c) Daca victima nu raspunde, nu respira, nu are puls:

– se efectueaza reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie gura la gura sau gura la nas).

d) Daca victima sangereaza abundent:

– se efectueaza compresie manuala locala;
– se aplica pansament compresiv;

e) Daca victima prezinta arsuri:

– Se va efectua o spalare abundenta cu apa;

f) Daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:

– oricare ar fi semnele, se actioneaza ca si cum victima ar avea o fractura, evitand deplasarea ei si respectand toate eventualelor deformari la nivelul membrului superior, inferior sau la coloana vertebrala.

g) Daca victima prezinta plagi:

– in cazul plagilor grave victima se va aseza antr-o pozitie adecvata, se va ingriji segmentul amputat si se efectua compresia pentru oprirea sangerarii;
– in situatia plagilor simple se vor lua masuri pentru curatarea si pansarea acestora.
Important de stiut este faptul ca daca salvatorul nu are cunostinte de acordare a primului ajutor, pentru a nu agrava starea de sanatate a accidentatului NU acorda masurile de prim ajutor si asteapta interventia personalului medical de specialitate !

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Codul Muncii si alte acte normative de importanta maxima reglementeaza domeniul securitatii si sanatatii muncii pentru angajatii nostri.

Una dintre cele mai importante responsabilitati ce revine angajatorului este de a lua toate masurile necesare in vederea protejarii securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.

Care sunt cele 9 principii esentiale de prevenire a riscurilor la locul de munca, fara ca lista sa fie exhaustiva:

1. Riscurile vor fi evitate prin toate masurile necesare.

2. Angajatorii au obligatia de a evalua riscurile ce nu pot fi evitate

3. Angajatorii trebuie sa asigure combaterea riscurilor la sursa

4. Angajatorilor le revine obligatia de adaptare a muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
5. Angajatorii trebuie sa ia in considerare evolutia tehnicii pentru evitarea riscurilor.
6. Este esential sa se aiba in vedere inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

7. Angajatorul va lua toate masurile necesare pentru planificarea prevenirii.

8. Angajatorul va adopta masurile de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;

9. Tot in responsabilitatea angajatorului revine si cea de a aduce la cunostinta salariatilor instructiunile corespunzatoare pentru prevenirea riscurilor.

Nu uitati faptul ca angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca.

Codul muncii prevede faptul ca in cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind securitatea si sanatatea in munca.

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Concediul medical nu mai afectează durata concediului de odihnă

Începând din ianuarie 2015, Codul muncii a fost modificat astfel încât concediul pentru incapacitate temporară de muncă să nu mai afecteze durata concediului de odihnă anual la care au dreptul salariaţii. Astfel, de-acum, concediul medical este considerat perioadă de activitate prestată.

„Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical”, este explicat în Legea nr. 53/2003.

Înainte de aceste modificări, durata efectivă a concediului de odihnă anual era stabilită în funcţie de activitatea prestată într-un an calendaristic. „Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic”, prevedea Codul muncii, însă menţiunea despre acordarea proporţională a fost eliminată.

Totodată, din ianuarie 2015 s-a dispus, în mod expres, că, dacă incapacitatea temporară de muncă intervine în timpul concediului de odihnă, acesta din urmă se întrerupe şi salariatul se bucură ulterior de zilele neefectuate.

Recent, Guvernul a decis să facă aceeaşi schimbare şi în privinţa bugetarilor. Concret, bugetarii care lipsesc de la muncă un întreg an calendaristic, pentru că s-au aflat în concediu medical sau în concedii fără plată pentru interese personale, vor putea să se bucure, în anul respectiv, de concediu de odihnă. Schimbarea este inclusă într-un proiect de hotărâre de Guvern adoptat zilele trecute, ce urmează să apară în Monitorul Oficial.

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Rolul fundamental al evaluării riscurilor este precizat în Directiva-cadru a UE (2).
Angajatorii au responsabilitatea generală de a asigura sănătatea şi securitatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Evaluarea riscurilor permite angajatorilor să adopte măsurile necesare pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor lor. Aceste măsuri cuprind:
■ prevenirea riscurilor profesionale;
■ informarea şi instruirea lucrătorilor;
■ asigurarea organizării şi a mijloacelor corespunzătoare pentru implementarea măsurilor necesare.
Directiva-cadru a fost transpusă în legislaţia naţională. Statele membre au însă dreptul de a adopta dispoziţii mai stricte pentru a-şi proteja lucrătorii (vă rugăm să verificaţi legislaţia specifică din ţara dumneavoastră) (3).
Ce este evaluarea riscurilor?
Evaluarea riscurilor este un proces care constă în evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor generate de pericolele existente la locurile de muncă. Este o examinare sistematică a tuturor aspectelor muncii, pentru a se stabili:
■ cauzele unor posibile vătămări sau răniri,
■ posibilităţile de eliminare a pericolelor şi, dacă nu este posibil, măsurile de prevenire sau de protecţie care sunt sau trebuie implementate pentru a ţine sub control riscurile.
Reţineţi:
■ un pericol poate fi orice sursă potenţială de vătămare – materiale, echipamente, metode sau practici de muncă;
■ un risc este probabilitatea, mică sau mare, ca o persoană să fie vătămată ca urmare a unui pericol.
Lipsa existentei evaluarii ssm la fiecare loc de munca constituie contraventie si se pedepseste cu amenda in cuantum de 8000 lei cf Legii 319/2006!

pentru o evaluare la preturi mici si calitatea maxima accesatI:
www.protectiamuncii-psi-iscir.ro

www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
ATENŢIE! Amenzi între 20.000 şi 60.000 lei pentru agenţii economici care utilizează şi deţin substanţe periculoase

Agenţii economici (producătorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii şi exportatorii) sunt obligaţi sa furnizeze Inspectoratului Teritorial de Muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea, înainte de începerea acesteia, lista cu substantele şi preparatele chimice periculoase pe care le vor deţine (cu precizarea categoriei din care fac parte) şi care pot pune în pericol sănătatea angajaţilor în mediul de munca, conform prevederilor art. 22, aliniat 2) din Legea nr. 360/2003 actualizată – privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

La ora actuală se cunosc peste 50.000 de substanţe şi preparate chimice potenţial dăunătoare care ajung la locurile de muncă. Lista cu substanţele şi preparatele chimice periculoase sunt prevăzute în HG nr. 1218/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici şi în HG nr. 1408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substantelor periculoase.

Substanţele şi preparatele chimice periculoase sunt în aproape orice loc de muncă: fabrici, magazine, laboratoare, saloane de coafură, curăţătorii, construcţii, birouri, şcoli, ferme, spitale etc.

Expunerea la substanţele chimice periculoase a lucrătorilor este de multe ori plătită scump, putând provoca: intoxicaţii, arsuri chimice, incendii, explozii, iritaţii, alergii, cancer, mutaţii genetice. Unele îmbolnăviri, cauzate de expunerea la agenţii chimici periculoşi în mediul de muncă, ar putea să aibă loc rapid (intoxicaţii acute), altele pot să apară după un timp lung de expunere (boli profesionale cronice).

Pentru a preveni îmbolnăvirea sau accidentarea lucrătorilor, angajatorii trebuie să ia o serie de măsuri: afişarea fişei tehnice de securitate a substanţelor periculoase la locul de muncă, afişarea instrucţiunilor de lucru şi securitate şi sănătate în muncă specifice locului de muncă, cu precizarea riscurilor şi mijloacelor de protecţie adecvate, informarea lucrătorilor asupra riscurilor pentru sănătate la care se expun, instruirea lucrătorilor, supravegherea stării de sănătate a acestora etc.

La nivelul judeţului Călăraşi, până la această dată, peste 250 agenţi economici au depus lista cu substanţele şi preparatele chimice periculoase.

Lipsa depunerii listei cu substanţelor şi preparatelor chimice periculoase deţinute de către agenţii economici la Inspectoratul Teritorial de Muncă este considerată contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 20.000 şi 60.000 lei – conform prevederilor art. 25, alin. (2), lit. a) din Legea nr.360/2003 actualizată – privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.