Asiguraţii care au absolvit mai multe instituții de învățământ superior (…) beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere”, prevede Legea nr. 263/2010.
Perioada studiilor universitare poate fi inclusă în stagiul de cotizare necesar pentru obţinerea pensiei. Astfel, potrivit Legii 263/2010, între perioadele necontributive incluse în stagiul de cotizare se numără şi cele în care asiguratul a urmat cursuri universitare de licenţă şi/sau de doctorat.
„Potrivit art. 49 al Legii nr.263/2010, în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul: a beneficiat de pensie de invaliditate; a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă; a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat; a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de asigurări sociale, acordate potrivit legii; a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale; a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani; a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar”.
Cu toate acestea, în funcţie de studiile universitare urmate, perioadele pot fi luate în considerare doar la obţinerea anumitor categorii de pensie. Astfel, perioada desfăşurării studiilor universitare de licenţă nu este valorificată la stabilirea stagiilor de cotizare în vederea acordării pensiei anticipate şi pensiei anticipate parţiale, dar este valorificată în cazul celorlalte categorii de pensie. Mai exact, categoriile de pensie pentru care se poate lua în considerare, la calcularea stagiului de cotizare, perioada de studii de licenţă sunt: pensia pentru limita de vârstă, pensia de invaliditate şi pensia de urmaş.
De asemenea, asiguraţii beneficiază de asimilarea anilor de studii universitare numai dacă nu realizează venituri pentru care este obligatorie plata contribuţiei de asigurări sociale.
Ce se întâmplă cu cei care au absolvit mai multe facultăţi?
Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior, conform prevederilor legale, beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
Cu toate acestea, potrivit legii, dacă o persoană a făcut şi studii de licenţă, şi studii de doctorat, ambele perioade pot fi asimilate stagiului de cotizare pentru obţinerea pensiei.
Pentru ca anii de studii universitare să fie incluşi în stagiul de cotizare, asiguratul trebuie să le fi urmat la zi, să le fi absolvit cu diplomă de licenţă şi, în perioada respectivă, să nu fi obţinut venituri pentru care se datorează plata contribuţiei de asigurări sociale.
Cum se valorifică perioadele necontributive?
Prin adăugarea perioadelor necontributive, asiguratul poate realiza stagiul minim şi/sau stagiul complet de cotizare mai devreme. De asemenea, perioada desfăşurării studiilor universitare de licenţă măreşte şi cuantumul pensiei, la determinarea punctajului lunar al asiguratului utilizându-se 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective.
„Pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale perioadele asimilate se valorifică potrivit art. 97 al Legii nr. 263/2010, potrivit căruia la determinarea punctajului lunar al asiguratului se utilizează: cuantumul pensiei de invaliditate, în situaţia în care solicitantul a beneficiat de pensie de invaliditate; 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c), f) şi g) şi cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. e)”.
În cazul persoanelor care au beneficiat de pensie de invaliditate şi care, în aceeaşi perioadă, au obţinut venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale (situaţie întâlnită la cei încadraţi în gradul III de invaliditate), la calculul punctajului lunar al asiguratului se iau în considerare, prin cumulare, aceste venituri, precum şi cele stabilite pentru perioadele asimilate.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Incepem prin a preciza ca prestarea activitatii in regim de plata cu ora este specifica activitatilor de invatamant si este reglementata prin actele normative din acest domeniu.
Codul muncii mentioneaza ca timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.
Iata o situatie „Avem cazul unei societati care furnizeaza servicii de ingrijiri medicale la domiciliu. Numarul de ore prestate de personal fluctueaza zilnic saptamanal lunar intr-o masura destul de semnificativa. In aceste conditii, va solicit urmatoarele lamuriri: a. Este posibila incheiere unui contract individual de munca in care sa se stipuleze ca activitatea este prestata in regim de plata cu ora? Daca da, ce clauze speciale trebuie sa cuprinda acesta. b. In situatia in care incheierea tipului de contract in regim de plata cu ora nu este posibila, va rog sa-mi recomandati cea mai potrivita solutie la care poate recurge angajatorul tip de contract, durata muncii, repartizarea programului de lucru, salariu, etc.”
Avand in vedere faptul ca activitatea dumneavoastra se desfasoara in alt domeniu decat invatamantul, nu va sunt aplicabile reglementarile privind prestarea activitatii in regim de plata cu ora.
La art.113 alin.(1) din Codul muncii se precizeaza ca repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus, iar la alin.(2), se prevede ca in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
Astfel, repartizarea inegala a programului de lucru presupune o durata zilnica inegala a timpului de lucru astfel incat orele de munca totalizate in fiecare saptamana sa respecte durata timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
ATENTIE! Repartizarea inegala a programului de lucru a salariatilor trebuie stipulata in contractul colectiv de munca sau, daca acesta nu este incheiat, in regulamentul intern.
In cazul in care ati utiliza contracte individuale cu timp partial, ar trebui, in mod obligatoriu, sa includeti in clauzele acestora repartizarea concreta a programului de lucru (art.105 alin.(1) lit.a) din Codul muncii)
Astfel, in situatia prezentata, apreciem ca puteti utiliza contracte individuale de munca cu norma intreaga, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi, 40 ore/saptamana, iar la repartizarea programului de lucru mentionati inegal.
Referitor la stabilirea salariului, conform art. 160 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
In contractul individual de munca se va stabili un salariu de baza, corespunzator programului de lucru cu norma intreaga 8 ore/zi, 40 ore/saptamana, salariu care nu poate fi mai mic decat salariul de baza minim brut pe tara.

Inspectia Muncii continua seria de controale la nivel de tara, asa ca in perioada 15.05- 19.05.2017 inspectorii au aplicat amenzi de peste 672.800 de euro, adica 3.061.000 de lei, in cinci zile actiuni de control.
In timpul acestor controale au fost depistate 250 de persoane care lucrau fara forme legale. Dintre acestea 56 erau din judetul Constanta, 23 din judetul Arges, iar 15 din judetul Cluj.
S-au aplicat amenzi in valoare de 2.339.500 de lei in domeniul relatiilor de munca
In domeniul relatiilor de munca, la nivel national, s-au aplicat amenzi in valoare de 2.339.500 de lei din care 1.972.000 de lei pentru munca fara forme legale. Pentru primirea la munca a mai mult de cinci persoane fara contracte individuale de munca, inspectorii de munca au facut 6 propuneri de cercetare penala. In total au fost sanctionati 465 de angajatori.
Nici in domeniul securitatii si sanatatii in munca lucrurile nu au stat mai bine. S-au aplicat amenzi in valoare de 721.500 de lei.
Angajatorii au comunicat catre inspectoratele teritoriale de munca 78 de evenimente care, in urma cercetarilor efectuate de inspectorii de munca, vor fi incadrate sau nu ca fiind accidente de munca. Au fost sanctionati 1.147 angajatori in domeniu.

VARSTA DE PENSIONARE A FOST REDUSA PENTRU CEI CARE LOCUIESC IN ZONE AFECTATE DE POLUARE
Vesti bune pentru cei care locuiesc in zone afectate de poluare, avand in vedere ca a fost adoptata o decizie de catre Camera Deputatilor, prin care acestia vor beneficia de reducerea varstei de pensionare standard cu 2 ani.
Este vorba despre persoanele care locuiesc in localitati afectate poluare remanenta, cum ar fi: Turnul Magurele, Slatina, Ramnicul Valcea, Baia Mare, Copsa Mica, Zlatna si Targu Mures.
„Persoanele care au locuit cel putin 30 de ani in zonele afectate de poluarea remanenta datorita extractiei si prelucrarii minereurilor neferoase cu continut de cupru, plumb, sulf, cadmiu (…) beneficiaza de reducerea varstei standard de pensionare cu 2 ani fara penalizarea prevazuta la alin.(4)”, potrivit proiectului de lege care completeaza alin. (5) al articolului 65 din Legea nr. 263/2010,
In Romania, varsta standard de pensionare este 63 de ani pentru femei si de 65 de ani pentru barbati, stagiul minim de cotizare este de 15 ani si stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, conform Casei Nationale de Pensii Publice.

Guvernul a aprobat Normele metodologice privind detasarea salariatilor in cadrul prestarii de servicii transnationale pe teritoriul Romaniei, asigurand astfel implementarea corespunzatoare a reglementarilor europene in domeniu, transpuse prin Legea nr. 16/2017, dupa cum se transmite intr-un comunicat de presa.
Actul normativ detaliaza elementele caracteristice unei detasari transnationale de care Inspectia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de munca, vor tine cont pentru a stabili daca o intreprindere exercita efectiv activitati semnificative, altele decat cele interne de gestionare si/sau administrative, in statul membru de stabilire, altul decat Romania sau pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, sau daca un salariat este detasat temporar pe teritoriul Romaniei.
Aceste elemente sunt luate in considerare de catre inspectoratele teritoriale de munca si in cadrul controalelor efectuate la intreprinderile stabilite in Romania care detaseaza salariati in cadrul prestarii de servicii transnationale.
Normele metodologice aprobate de Guvern stabilesc, totodata, sanctiunile aplicate de catre inspectorii de munca in cazul in care constata neindeplinirea conditiilor privind detasarea transnationala. Pentru faptele definite drept contraventii de catre Legea 16/2017, legate indeosebi de netransmiterea declaratiei in limba romana privind detasarea salariatilor proprii, nerespectarea obligatiilor de a pune la dispozitia inspectorilor de munca documentele solicitate si nerespectarea obligatiei de a desemna o persoana care sa asigure legatura cu autoritatile competente nationale, normele metodologice prevad amenzi cuprinse intre 5.000 si 9.000 de lei.
De asemenea, este considerata contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 la 5.000 de lei transmiterea de date incomplete sau eronate in declaratia in limba romana privind detasarea transnationala a salariatilor proprii, pe care intreprinderile stabilite pe teritoriul unui stat membru sau al Confederatiei Elvetiene au obligatia sa o transmita.
Daca aspectele constatate nu sunt de competenta Inspectiei Muncii, inspectoratele teritoriale de munca informeaza autoritatile competente.
Daca in cadrul cooperarii administrative sunt solicitate informatii din domeniul de competenta al altor institutii publice din Romania, Inspectia Muncii solicita acestor institutii punerea la dispozitie a informatiilor necesare, pentru a fi comunicate autoritatii solicitante.
Inspectia Muncii poate furniza, ca urmare a primirii unei cereri motivate de informatii din alte state membre, prin intermediul sistemului de informare a pietei interne (IMI), informatiile si/sau documentele solicitate referitoare la salariatii detasati de pe teritoriul Romaniei, persoanele juridice inregistrate pe teritoriul Romaniei, agentii de munca temporara autorizati pe teritoriul Romaniei, statele de plata a drepturilor salariale ale salariatilor detasati si dovezile aferente de plata, foile colective de prezenta si contractele individuale de munca.
Inspectia Muncii, in calitate de autoritate solicitata, primeste prin intermediul sistemului IMI decizia prin care a fost aplicata o sanctiune financiara administrativa unei intreprinderi stabilite in Romania. Normele metodologice aprobate de Guvern detaliaza pentru fiecare situatie in parte procedura si termenele de comunicare a deciziilor prin care este impusa o sanctiune financiara administrativa.

Posibile cauze ale oboselii
Exista numerosi factori de risc care pot duce la aparitia oboselii, acestia fiind impartiti in trei categorii:

Factori de risc ce tin de stilul de viata:
– Exercitii fizice practicate in exces;
– Sedentarismul;
– Lipsa somnului;
– Plictiseala;
– Obezitatea sau supraponderabilitatea;
– Stresul emotional;
– Administrarea anumitor medicamente (antidepresive, sedative);
– Consumul excesiv de alcool sau cafea;
– Consumul de droguri;
– Regimul alimentar dezechilibrat, lipsit de vitamine si minerale.

Afectiuni medicale care pot duce la oboseala:
– Anemia;
– Boala Addison (o afectiune endocrina rar intalnita);
– Hipotiroidism si hipertiroidism;
– Artrita;
– Insomnie si alte tulburari de somn (apneea de somn);
– Boli autoimune;
– Fibromialgia;
– Tulburari alimentare (anorexia, bulimia);
– Diabet;
– Cancer;
– Boala cronica de rinichi;
– Afectiuni hepatice;
– Infectii;
– Sindromul de oboseala cronica;
– Insuficienta cardiaca cronica;
– Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC);
– Emfizem pulmonar (o boala pulmonara progresiva care produce alterarea respiratiei si reduce capacitatea de efort fizic);
– Sindromul picioarelor nelinistite.

– Miastenia Gravis

– Tulburari de natura psihica: persoanele deprimate ori anxioase se confrunta frecvent cu oboseala.
Simptomele oboselii
Oboseala este resimtita ca o stare generala de slabiciune, lipsa de energie si de motivatie de a face ceva. De asemenea, oboseala poate fi insotita de simptome precum:
– Somnolenta;
– Letargie;
– Apatie;
– Extenuare;
– Plictiseala;
– Dificultati in respiratie;
– Senzatie de lesin;
– Stare generala de rau;
– Slabiciune musculara.

Este important de retinut faptul ca oboseala nu este acelasi lucru cu oboseala cronica. Cea din urma este o afectiune, nu un simptom, persoana in cauza prezentand stari de oboseala nejustificata un timp indelungat (peste 6 luni), dureri generalizate, tulburari de memorie si de concentrare, precum si somn agitat.

Vizita la medic si analizele recomandate
Ar trebui sa programezi o vizita la cabinetul medicului de familie in cazul in care oboseala persista pe o perioada mai lunga de doua saptamani, in ciuda reducerii activitatilor fizice si psihice intense, a restaurarii unui regim alimentar sanatos sau a hidratarii corespunzatoare. De asemenea, este indicat sa mergi la medic daca:
– Nu gasesti o justificare pentru starile de oboseala si de slabiciune;
– Pierzi in greutate fara a tine o dieta speciala;
– Ai probleme cu somnul din cauza oboselii;
– Te lupti frecvent cu constipatia;
– Crezi ca depresia poate fi o cauza a oboselii;
– Prezinti o sensibilitate crescuta la frig.

Deoarece exista numeroase cauze care pot duce la aparitia oboselii, medicul iti va adresa o serie de intrebari privind stilul de viata, medicamentele pe care le iei sau modul in care gestionezi stresul. De asemenea, medicul va fi interesat sa stie cand au aparut, cat dureaza si care sunt momentele in care episoadele de oboseala se agraveaza. Daca este suspectata o afectiune medicala la baza acestui simpom, medicul ar putea solicita efectuarea unor teste de sange sau de urina, precum si analize mai amanuntite pentru rinichi, glanda tiroida sau ficat.

Cand reprezinta o urgenta medicala
Atunci cand oboseala este insotita de urmatoarele simptome, solicita ajutor medical de urgenta:
– Ai ganduri suicidare;
– Dureri in piept;
– Ritm cardiac accelerat;
– Senzatie de lesin;
– Dureri abdominale sau de spate puternice;
– Sangerari rectale;
– Varsaturi cu sange;
– Dureri de cap severe.

Metode de prevenire
Oboseala cauzata de stilul de viata nesanatos poate fi prevenita prin respectarea unor masuri simple, dar eficiente. Iata cateva dintre ele:
– Evita consumul de alimente de tip fast-food, bogate in grasimi si carbohidrati care reduc nivelul de energie, si hidrateaza-te corespunzator (minimum 2 litri de apa zilnic);
– Fa zilnic miscare, pentru a-ti mentine greutatea si pentru a elibera endorfine, „droguri” naturale care induc o stare de bine si de fericire;
– Respecta o rutina de odihna (cel putin 8 ore de somn/noapte);
– Evita lucrul peste program sau foarte solicitant;
– Renunta la fumat;
– Evita consumul de droguri si de alcool in exces.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Salariatii care sunt victime ale accidentelor de munca si ale bolilor profesionale pot beneficia, in baza unei asigurari, de mai multe servicii medicale gratuite, precum si de programe de recuperare a capacitatii de munca. Ce este asigurarea pentru accidente de munca, cand si cine trebuie sa o incheie, precum si care sunt contributiile ce trebuie platite statului pentru ea, aflati din materialul de mai jos.
Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca, aceasta indatorire fiind reglementata de Legea nr. 346/2002, republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251, din 8 aprilie 2014.
Mai precis, potrivit acestui act normativ, asigurarea „face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala a salariatilor impotriva diminuarii sau pierderii capacitatii de munca si decesului acestora ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale”.
Prin urmare, sunt asigurati obligatoriu functionarii publici si toti salariatii incadrati pe baza unui contract individual de munca, indiferent de durata acestuia. In acelasi timp, vor fi asigurati automat ucenicii, elevii si studentii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale, dar si somerii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii.
De asemenea, de asigurare beneficiaza inclusiv persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti.
Mai mult decat atat, Legea nr. 346/2002 stabileste ca si angajatii romani care presteaza munca in strainatate din dispozitia angajatorilor romani au calitatea de asigurat, ca de altfel si cetatenii straini sau apatrizii care presteaza munca pentru angajatori romani, pe perioada in care au domiciliul sau resedinta in Romania.
De asigurare pot beneficia chiar si persoanele care nu sunt angajate in baza unui CIM. Este vorba de cei aflati intr-una dintre urmatoarele situatiile:
asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;
comanditati, administratori sau manageri;
membri ai asociatiei familiale;
persoane autorizate sa desfasoare activitati independente;
persoane angajate in institutii internationale;
proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere;
persoane care desfasoara activitati agricole in cadrul gospodariilor individuale sau activitati private in domeniul forestier;
membri ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura;
alte persoane interesate, care isi desfasoara activitatea pe baza altor raporturi juridice decat cele mentionate anterior
Acestia se pot asigura in sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale pe baza de contract individual de asigurare, caz in care vor depune la CNPP o declaratie de venituri si vor comunica, in termen de 15 zile, orice modificare intervenita cu privire la propriul statut.

De ce drepturi beneficiaza salariatii asigurati?

Conform Legii nr. 346/2002, asigurarea are drept scop prevenirea accidentelor de munca , dar si reabilitarea medicala si socioprofesionala a asiguratilor, victime ale accidentelor de munca si ale bolilor profesionale. In plus, tot in baza acestei asigurari, salariatii care se ranesc la serviciu pot primi bani pe termen lung si scurt, sub forma de indemnizatii si alte ajutoare.
Concret, asiguratii sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale au dreptul la urmatoarele prestatii si servicii:
reabilitare medicala si recuperarea capacitatii de munca;
reabilitare si reconversie profesionala;
indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca;
indemnizatie pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;
compensatii pentru atingerea integritatii;
despagubiri in caz de deces;
rambursari de cheltuieli.

1. Reabilitarea medicala si recuperarea capacitatii de munca
Legea republicata recent stabileste ca asiguratii au dreptul la prestatii medicale pentru investigarea, diagnosticarea, reabilitarea starii de sanatate, precum si recuperarea capacitatii de munca. Astfel, asiguratii vor beneficia, gratuit, de urmatoarele:
asistenta medicala de urgenta la locul accidentului, in mijloacele de transport specializate si in unitatile spitalicesti;
tratament medical ambulatoriu, analize medicale si medicamente, prescrise de medic;
servicii medicale in spitale sau in clinici specializate pentru boli profesionale;
tratament de recuperare a capacitatii de munca in unitati de specialitate;
servicii de chirurgie reparatorie;
cure balneoclimaterice;
investigatii de specialitate si analize de laborator, necesare in vederea stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor
Totodata, asiguratii au dreptul si la dispozitive medicale in vederea corectarii si recuperarii deficientelor organice, functionale sau fizice cauzate de accidente de munca si boli profesionale.
Mai mult decat atat, angajatii beneficiaza si de programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al CNPP. Conform legii, programele pot include si tratament balnear, a carui durata va fi de 15-21 de zile si va fi stabilita de medicul asiguratorului.
Atentie! Asiguratii au obligatia sa urmeze si sa respecte programele individuale de recuperare stabilite de medicul specialist. In caz contrar, dreptul la aceste servicii va fi suspendat de CNPP.
Tratamentul medical in perioada programului individual de recuperare, precum si cazarea si masa in unitatile medicale se suporta de catre CNPP, care are obligatia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate pana cand se realizeaza:
restabilirea starii de sanatate sau ameliorarea deficientelor de sanatate survenite in urma unui risc asigurat;
prevenirea diminuarii ori a pierderii capacitatii de munca si a necesitatii de ingrijire permanenta

2. Reabilitare si reconversie profesionala
Serviciile pentru reabilitare si reconversie profesionala se acorda de CNPP doar la solicitarea asiguratilor care, desi nu si-au pierdut complet capacitatea de munca, nu mai pot desfasura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli profesionale.
Practic, CNPP va asigura plata cheltuielilor privind serviciile medicale si psihologice pentru aprecierea starii fizice, mentale si aptitudinale in vederea reconversiei profesionale, precum si costul cursurilor de calificare sau de reconversie. In plus, asiguratul va primi si o indemnizatie pe durata cursurilor de calificare si de reconversie, care se acorda lunar si reprezinta 70% din salariul de baza brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de munca sau a bolii profesionale.
Acest ajutor financiar lunar se acorda numai daca persoana asigurata respecta dispozitiile cu privire la:
institutia la care urmeaza sa se desfasoare cursul;
programul de instruire;
modalitatea de absolvire.
„Indemnizatia se acorda numai daca persoana asigurata nu beneficiaza, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca sau de pensie de invaliditate gradul III, acordata potrivit legii”, se mai arata in documentul citat.

3. Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca
Potrivit legii, asiguratii beneficiaza de o indemnizatie pe perioada in care se afla in incapacitate temporara de munca in urma unui accident de munca sau a unei boli profesionale, in baza unui certificat medical. Acest document trebuie vizat in mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, respectiv de casa teritoriala de pensii in a carei raza se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
Cuantumul indemnizatiei reprezinta 80% din media veniturilor salariale brute realizate in ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului si va fi suportata, in primele 3 zile de incapacitate, de catre angajator. Incepand din a 4-a zi de incapacitate, banii se asigura din contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
Atentie! Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca in cazul urgentelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului.
Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este de 180 de zile in intervalul de un an, socotita din prima zi de concediu medical. Concediul medical poate fi, insa, prelungit, pentru cel mult 90 de zile, in functie de evolutia cazului si de rezultatele actiunilor de recuperare. Pe de alta parte, medicul poate decide reluarea activitatii in acelasi loc de munca sau in alt loc de munca ori poate propune chiar pensionarea de invaliditate.

4. Indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatia pentru reducerea timpului de munca
Asiguratii care, din cauza unei boli profesionale sau unui accident de munca, nu isi mai pot desfasura activitatea la locul de munca anterior manifestarii riscului asigurat pot trece temporar in alt loc de munca. Mai mult chiar, in cazul in care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de munca este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistarii afectiunii, el va avea dreptul la o indemnizatie pentru trecerea temporara in alt loc de munca.
In ceea ce priveste indemnizatia pentru reducerea timpului de lucru cu o patrime din durata normala, aceasta se acorda asiguratilor care nu mai pot realiza durata normala de munca din cauza unor afectiuni cauzate de accidente de munca sau boli profesionale.
Potrivit prevederilor legale, ambele tipuri de indemnizatii se acorda la propunerea medicului curant, cu avizul medicului specialist CNPP, pentru cel mult 90 de zile intr-un an calendaristic, in una sau mai multe etape.
„Cuantumul lunar al indemnizatiilor este egal cu diferenta dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca, fara a se depasi 25% din baza de calcul”, se arata in Legea nr. 346/2002.

5. Compensatii pentru atingerea integritatii
Reglementarile in vigoare prevad ca asiguratii care, in urma accidentelor de munca sau a bolilor profesionale, raman cu leziuni permanente care produc deficiente si reduc capacitatea de munca intre 20-50%, au dreptul la o compensatie pentru atingerea integritatii. Acest drept se acorda la solicitarea persoanei indreptatite si doar pe baza deciziei medicului stabilit de CNPP.
Compensatia pentru atingerea integritatii reprezinta o suma fixa in bani si se acorda integral, o singura data, fara a afecta celelalte drepturi sau indemnizatii la care este indreptatit asiguratul, si nu este luata in baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.
Cuantumul compensatiei pentru atingerea integritatii se stabileste in functie de gravitatea leziunii, in limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute.

6. Despagubiri in caz de deces
Asigurarea pentru accidente de munca acopera si despagubirile in caz de deces. Astfel, in cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli profesionale, de despagubire va beneficia o singura persoana, care poate fi: sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul, in conditiile dreptului comun, sau, in lipsa acesteia, persoana care dovedeste ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
Cererea pentru obtinerea despagubirii in caz de deces se depune la sediul CNPP, insotita de actele din care rezulta dreptul solicitantului. In cazul deciziei de admitere a cererii, institutia va realiza plata banilor in termen de 15 zile.
Cuantumul despagubirii in caz de deces este de 4 salarii medii brute.

7. Rambursari de cheltuieli
Dispozitiile stipuleaza ca asiguratorul, adica CNPP, va rambursa cheltuielile ocazionate de transportul de urgenta, in cazuri temeinic justificate, atunci cand salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decat cele uzuale.
De asemenea, asiguratul isi va primi banii inapoi si in cazul aplicarii dispozitivelor medicale implantabile prin interventie chirurgicala in vederea recuperarii deficientelor organice, functionale sau fizice cauzate de accidente de munca si boli profesionale.
Totodata, institutia va rambursa si banii cheltuiti pe confectionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare, daca acestea au fost deteriorate in urma unui accident de munca soldat cu vatamari corporale.
Cum se realizeaza constatarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale?
Potrivit Legii nr. 346/2002, accidentele soldate cu incapacitate de munca sau cu decesul asiguratilor vor fi comunicate catre CNPP de angajatori, de indata ce vor lua la cunostinta despre eveniment. De asemenea, comunicarea poate fi realizata si de asigurat sau de urmasii acestuia, in cazul in care accidentul de munca s-a soldat cu decesul asiguratului.
Pentru constatarea cazului asigurat si stabilirea drepturilor de asigurare, CNPP are acces si recurge la procesul-verbal de cercetare, intocmit de autoritatea competenta care efectueaza cercetarea accidentelor soldate cu incapacitate temporara de munca, invaliditate si deces.
Institutia va verifica modalitatea in care a fost efectuata cercetarea si va decide asupra caracterului de munca al accidentului urmat de incapacitate temporara de munca. „In scopul stabilirii caracterului profesional al accidentului urmat de incapacitate temporara de munca, asiguratorul (CNPP, n.red.) poate coordona direct cercetarea accidentului, poate efectua o ancheta proprie sau poate evalua dosarul de cercetare intocmit de comisia angajatorului, dupa caz”, se mentioneaza in Legea nr. 346/2002.

Drepturile de asigurare se acorda astfel:
pentru accidente de munca, in baza procesului-verbal de cercetare a accidentului de munca
pentru boli profesionale, in baza formularului de declarare finala a bolii profesionale
Pana la stabilirea caracterului de munca al accidentului sau caracterului profesional al bolii, contravaloarea serviciilor medicale acordate va fi suportata, conform prevederilor legale, din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, urmand ca decontarea sa se realizeze ulterior din contributiile de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

Cotele contributiilor de asigurare pentru accidente de munca
Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale implica si unele contributii ce trebuie virate lunar la stat. Astfel, in cazul salariatilor incadrati in baza unui CIM, acestea vor fi platite de angajator, in timp ce aceia care incheie contract individual de asigurare vor plati personal contributia. In cazul somerilor, contributia se suporta integral din bugetul asigurarilor pentru somaj, se datoreaza pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii si se stabileste in cota de 1% aplicata asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectiva.

Important! Angajatorii nu datoreaza contributii pentru ucenicii, elevii si studentii care efectueaza practica profesionala.

Contributia se stabileste astfel incat sa acopere costul prestatiilor si serviciilor pentru cazurile asigurate, cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, precum si cheltuielile administrative. Mai exact, contributiile se stabilesc in functie de tarife si clase de risc.
Clasa de risc reprezinta gradul de risc de accidentare in munca si de imbolnavire profesionala, fiind definita de HG nr. 144/2008, care aproba Normele metodologice de calcul al contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale. Clasele de risc se stabilesc pe categorii de activitati ale economiei nationale, iar fiecarei clase ii corespunde un tarif de risc pentru accidente de munca si boli profesionale.
Practic, in baza tarifului de risc se calculeaza contributia pentru accidente de munca si boli profesionale datorata bugetului asigurarilor sociale de stat. Conform reglementarilor, tariful de risc, respectiv cota de contributie, are valoarea cuprinsa intre 0,15% si 0,85%, aplicata asupra bazei lunare de calcul, respectiv asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.
In ceea ce priveste perioada de referinta pentru stabilirea contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator la stat, aceasta este 2009-2011.
Potrivit Legii nr. 346/2002, contributia datorata de persoanele fizice care nu sunt angajate in baza CIM este unica, in valoare de 1%, aplicata asupra venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestata. „Baza lunara de calcul pentru aceste contributii o reprezinta venitul lunar prevazut in contractul individual de asigurare, care nu poate fi mai mic decat salariul de baza minim brut pe tara”, se precizeaza in actul normativ citat.
Acelasi document stabileste ca, in cazul angajatorilor, contributia de asigurare se determina prin urmatoarea formula:

unde:

* TR – tariful de risc aferent clasei CAEN declarata de angajator;

* BC – baza lunara de calcul corespunzatoare lunii anterioare perioadei de plata a contributiei.

Formula este neschimbata de cativa ani, insa tarifele de risc au fost modificate in iunie 2013, motiv pentru care pot exista situatii in care procentul luat in calcul pentru contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale creste, precum si situatii in care acesta scade. Prin urmare, in primul caz, cheltuielile cu taxele salariale suportate si platite de angajator cresc, iar in cel de-al doilea caz cheltuielile cu aceste taxe salariale se reduc.
„Totusi, avand in vedere faptul ca procentul in baza caruia se calculeaza contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale este subunitar, cresterile sau diminuarile, dupa caz, sunt nesemnificative”.
Concret, in urma actualizarii tarifelor in 2013, pentru codul CAEN 6209 „Alte activitati de servicii privind tehnologia informatiei”, tariful de risc a crescut de la 0.178% la 0.205%, in timp ce pentru CAEN 7022 „Activitati de consultanta pentru afaceri si management” procentul a scazut de la 0.214% la 0.168%, a exemplificat Musat. In acelasi timp, in cazul CAEN 6920 „Activitati de contabilitate si audit financiar, consultanta in domeniul fiscal” se pastreaza neschimbat procentul de 0.150%.

Potrivit legii, CNPP poate aproba anual majorari sau reduceri ale cotelor contributiilor de asigurare, in functie de urmatoarele criterii:
numarul accidentelor de munca si al bolilor profesionale pe o perioada de referinta;
gravitatea consecintelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
volumul cheltuielilor pentru prestatii si servicii de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale;
existenta locurilor de munca incadrate in conditii deosebite sau speciale.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Legea nr. 105/18.05.2017
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

Monitorul Oficial, Partea I nr. 376 din 19 mai 2017

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. – Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 22 decembrie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

” (4) Niciun zilier nu poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic, cu excepţia zilierilor care prestează activităţi în domeniul creşterii animalelor în sistem extensiv prin păşunatul sezonier al ovinelor, bovinelor, cabalinelor, precum şi activităţi sezoniere în cadrul grădinilor botanice aflate în subordinea universităţilor acreditate; în cazul acestora, perioada nu poate depăşi 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic.”

2. La articolul 5 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

” e) să plătească zilierului remuneraţia cuvenită, prin orice mijloc de plată admis de lege, la sfârşitul fiecărei zile; plata remuneraţiei se poate realiza cel mai târziu la sfârşitul săptămânii sau al perioadei de desfăşurare a activităţii, respectiv lunar, în situaţia în care perioada de desfăşurare a activităţii depăşeşte 30 de zile, numai cu acordul exprimat în scris de către zilier şi beneficiar; modalitatea de plată electronică şi aspectele care privesc plata remuneraţiei se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

3. La articolul 8, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

” (11) Pentru zilierii care prestează activităţi în domeniul creşterii animalelor în sistem extensiv prin păşunatul sezonier al ovinelor, bovinelor şi cabalinelor, Registrul de evidenţă a zilierilor prevăzut la alin. (1) se întocmeşte săptămânal.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
În principiu, un salariat poate sta în concediul pentru incapacitate temporară de muncă aproximativ şase luni pe an, durata fiind calculată din prima zi de îmbolnăvire. Dacă este nevoie de întreaga perioadă, atunci salariatul trebuie să obţină aprobare de la doi doctori diferiţi.
„Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire, conform OUG nr. 158/2005. Pentru primele 90 de zile este suficient certificatul medical eliberat de medicul curant, dar, începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale”.
În cazul anumitor boli speciale, ordonanţa de Guvern amintită dispune că durata concediului de incapacitate temporară de muncă este mai mare, fiind acordată după cum urmează:
un an, în intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS);
un an, cu drept de prelungire până la un an şi şase luni, de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;
un an şi şase luni, în intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;
şase luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor doi ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
Dacă bolnavul nu se recuperează până la expirarea concediului de incapacitate temporară de muncă, medicul primar sau medicul specialist poate propune pensionarea de invaliditate. Totuşi, în situaţii justificate de posibilitatea recuperării, medicul primar sau medicul specialist poate propune prelungirea concediului medical cu maximum 90 de zile peste durata iniţială de 183 de zile. Această decizie poate fi luată pentru a evita pensionarea de invaliditate a salariatului.

Concediul de risc maternal, www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
De concediul de risc maternal pot beneficia, pentru protecția sănătății și securităţii lor și/sau a fătului ori a copilului lor, salariatele gravide, cele care au născut recent și cele care alăptează, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă.
Concret, în situația în care la muncă se identifică un risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor amintite ori o repercusiune asupra sarcinii sau alăptării, angajatorul trebuie să le modifice temporar condițiile de muncă și/sau programul de lucru. Dacă această măsură nu se poate lua, angajatorul trebuie să le repartizeze pe posturi de lucru lipsite de risc. Dacă nici acest lucru nu este posibil, atunci salariatele au dreptul la concediul de risc maternal, astfel:
înainte de data solicitării concediului de maternitate, în cazul salariatelor gravide;
după data revenirii din concediul de lăuzie obligatoriu, în cazul salariatelor care au născut recent și care alăptează (dacă acestea nu cer concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului).
Concediul de risc maternal poate fi acordat, potrivit actului normativ, în întregime sau fracționat, pentru cel mult 120 de zile. În acest sens, este necesar un certificat medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist. Așa cum prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, indemnizația aferentă concediului de risc maternal este de 75% din baza legală de calcul.