Conditiile de muncă proaste pe perioade lungi de timp sunt responsabile adesea pentru afecțiuni medicale serioase pe care le pot dezvolta salariații. Angajatorilor le revin, potrivit legii, numeroase obligații în sfera sănătății și securității în muncă (SSM) și asta presupune și analiza riscurilor de SSM pe care le prezintă locurile de muncă pe care le oferă. În această analiză ar trebui să se regăsească obligatoriu aspectele ce țin de poziția corpului lucrătorului, întrucât șezutul prelungit sau statul în picioare zi de zi, pe perioade lungi de timp pot să conducă la afecțiuni musculoscheletice și nu numai. Iar angajații pot da angajatorul în judecată pentru condițiile proaste de muncă.

Afecțiunile musculoscheletice (AMS) sunt printre dintre cele mai frecvente afecțiuni de origine profesională, potrivit Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă.AMS de origine profesională afectează spatele, gâtul, umerii și membrele superioare, dar și membrele inferioare. Se referă la deteriorările sau afecțiunile articulațiilor sau ale altor țesuturi. Problemele de sănătate variază de la disconfort și dureri minore până la afecțiuni medicale mai grave, care necesită concediu sau tratament medical. În cazurile cronice, pot duce chiar la handicap și la renunțarea la activitatea profesională.

Notă: Riscurile de AMS de origine profesională intră în domeniul de aplicare al Directivei-cadru privind SSM (transpusă la noi prin actuala Lege SSM), care vizează protecția lucrătorilor împotriva riscurilor profesionale în general și stabilește responsabilitatea angajatorului în ceea ce privește asigurarea securității și sănătății în muncă. Unele riscuri asociate AMS sunt abordate prin directive specifice, în special prin Directiva privind manipularea manuală, Directiva privind lucrul la monitor și Directiva privind vibrațiile (toate transpuse la acest moment în legislația noastră prin hotărâri de Guvern, mai puțin Directiva privind vibrațiile, conform informațiilor disponibile pe portalul legislativ european). Directiva privind folosirea echipamentului de muncă abordează pozițiile adoptate de lucrători când folosesc echipamentul de muncă și stabilește clar că angajatorii trebuie să țină seama de principiile ergonomice pentru a respecta cerințele minime de SSM.

Agenția Europeană pentru SSM a publicat recent două rapoarte ce privesc statul prelungit pe scaun sau în picioare – condiții de muncă ce caracterizează multe job-uri din statele europene, adesea printre cele mai prost plătite sau printre cele temporare. 

A. Ce înseamnă șederea prelungită? Potrivit Autorității europene, a fi sedentar timp de două sau mai multe ore în continuu. Date statistice culese în 2013 la nivel european arătau că mai mult de 18% dintre adulți stau pe scaun mai mult de 7,5 ore pe zi. În 2015, o cercetare europeană privind condițiile de lucru arăta că 28% dintre respondenți stăteau pe scaun tot timpul de lucru. Iar, în 2019, un alt studiu la nivelul UE arăta că al doilea cel mai frecvent factor de risc la locul de muncă pentru sănătatea salariaților este statul pe scaun pe perioade lungi de timp.

Potrivit unui document recent al Autorității Europene de SSM, lucrătorii cu cel mai ridicat risc aici sunt conducătorii auto profesioniști, piloții, anumiți lucrători din fabrici, cei care lucrează în call centere, laboratoare, recepționiști și cei care lucrează de acasă. Dintre femei și bărbați, probabilitatea mai mare de a se regăsi în posturi ce presupun sedentarismul e în cazul femeilor. 

Care ar fi efectele asupra sănătății pe care le aduce la pachet statul pe scaun timp îndelungat la muncă? Primele ar fi durerile de spate (lombare) și cele în zona gâtului și a umerilor. Apoi, bolile cardiovasculare și diabetul, dar și obezitatea, cancerul de colon sau de sân, probleme mentale și moartea prematură.

Ce ar trebui să facă angajatorii?

Schimbarea posturii cel puțin o dată la două ore este esențială și deși am fi tentați să spunem că este în primul rând grija salariatului să nu se lasă pradă sedentarismului, nu e cazul întotdeauna de o algere a salariatului pentru că anumite locuri de muncă impun șezutul prelungit pe scaun. Angajatorii trebuie să se asigure că fac tot posibilul, în virtutea obligației generale de a asigura sănătatea în muncă salariaților săi, de a adapta condițiile de muncă astfel încât angajații să nu fie nevoiți să stea ore în șir în aceeași poziție sau chiar întregul program de lucru, cinci zile pe săptămână.

Angajatorii ar trebui să încurajeze mini-pauzele de lucru, să se asigure că scaunele, birourile și bancurile de lucru sunt ergonomice și că se pot ajusta în funcție de înălțimea persoanei ș.a.m.d.. Ca exemple de practici, Agenția sugerează, de pildă, în call-centere, să se folosească telefoane care să le permită angajaților să se ridice de la birou sau chiar să se plimbe puțin când vorbesc la telefon; în supermarketuri, în cazul casierilor, managerii ar trebui să-i rotească constant pentru ca aceștia să facă și muncă în picioare, nu doar la casa de marcat; la fel și în fabrici, este încurajată rotația personalului și folosirea angajaților la mai multe tipuri de sarcini, nu doar din categoria celor ce presupun statul pe scaun în continuu. 

În orice caz, măsurile ce previn sedentarismul la muncă ar trebui avute în vedere în orice analiză a riscurilor de SSM. 

B. La polul opus, dar cu efecte la fel de serioase asupra sănătății salariaților, sunt acele locuri de muncă ce presupun statul în picioare pe perioade lungi de timp (cel puțin o oră în continuu sau cel puțin patru ore pe zi) – iar aici nu vorbim despre cei care au libertate de mișcare, ci despre cei care sunt forțați să rămână pe loc. Un studiu european din 2017 arăta că unul din cinci lucrători din UE își petrece majoritatea timpului de lucru stând în permanență în picioare. 

Astfel de job-uri întâlnim adesea în HoReCa, în comerț, în învățământ, în fabrici, în spitale, dar și în saloanele de frumusețe. Datele europene arată că cei care lucrează cu contracte scurte, pe perioade determinate, sunt preponderent din rândul celor care lucrează în astfel de posturi, unde sunt obligați să stea mult timp în picioare. De asemenea, vorbim preponderent de locuri de muncă unde salariile sunt destul de mici.

Potrivit Autorității Europene de SSM, riscurile aduse de statul prelungit în picioare sunt nu doar AMS-urile, ci și riscuri cardiace, oboseala cronică, probleme de sarcină și nu numai. 

Și aici, ca în cazul șezutului pe scaun pe perioade lungi de timp, politicile de SSM ale firmelor ar trebui să se orienteze pe rotația atribuțiilor lucrătorilor, astfel încât să nu facă același tip de muncă toată ziua, infrastructura de lucru ar trebui să le permită ceva mai mult spațiu de mișcare, angajații ar trebui încurajați permanent să ia pauze. De asemenea, recomandă Autoritatea, firmele ar putea opta pentru podele cu o oarecare elasticitate, covoare anti-oboseală, suporturi de sprijin și oferirea de încălțăminte adecvată.

Măsurile de prevenție recomandate în cazul AMS

„Majoritatea AMS de origine profesională apar în timp. În general, AMS nu au o singură cauză. De obicei, sunt determinate de o combinație de diferiți factori de risc, de exemplu factori fizici și biomecanici, factori organizaționali și psihosociali și factori individuali.

Factorii de risc fizic și biomecanic pot cuprinde:

1. Manipularea de greutăți, în special la aplecare și răsucire
2. Mișcări repetitive sau care necesită forță
3. Poziții incomode și statice
4. Vibrații, medii de lucru slab iluminate sau neîncălzite
5. Muncă în ritm alert
6. Timp prelungit petrecut în aceeași poziție așezat sau în picioare

Factorii de risc organizațional și psihologic pot cuprinde:

1. Cerințe de muncă stricte și autonomie scăzută
2. Lipsa pauzelor sau a posibilității de a schimba poziția de lucru
3. Muncă în ritm alert, de exemplu ca rezultat al introducerii de noi tehnologii
4. Program de lucru prelungit sau în schimburi
5. Intimidare, hărțuire și discriminare la locul de muncă
6. Satisfacție redusă a muncii”, potrivit Autorității Europene pentru SSM. 

Este important să se asigure tuturor lucrătorilor informații, educație și formare corespunzătoare în domeniul SSM și să se asigure că știu cum să evite pericolele și riscurile specifice.

Măsurile pot viza următoarele domenii, potrivit Autorității Europene: 

• Configurarea locului de muncă: adaptarea configurării locului de muncă pentru a ameliora poziția corpului în timpul lucrului.
• Echipamente: asigurarea unei configurări ergonomice și adecvate sarcinilor.
• Sarcini: modificarea metodelor sau instrumentelor de lucru.
• Management: planificarea muncii astfel încât să se evite lucrul repetitiv sau prelungit în poziții incomode. Planificarea pauzelor, schimbarea postului de lucru sau realocarea sarcinilor.
• Factori organizaționali: instituirea unei politici în domeniul AMS pentru a îmbunătăți organizarea muncii și mediul psihosocial la locul de muncă și promovarea sănătății musculoscheletice.

„Acțiunile preventive trebuie să aibă în vedere și schimbările tehnologice privind echipamentele utilizate în procesele de lucru și în digitalizarea acestor procese, precum și schimbările asociate modurilor de organizare a muncii. Gestionarea AMS trebuie să abordeze și monitorizarea sănătății, promovarea sănătății, precum și readaptarea și reintegrarea lucrătorilor care au deja AMS”, mai scriu cei de la Autoritatea Europeană de SSM. 

Angajatorii pot fi obligați în instanță să plătească despăgubiri morale însemnate salariaților din cauza condițiilor de muncă

În vara lui 2019 procesul intentat de un procuror român angajatorului său, adică, în final, statului român, pentru condițiile de muncă la care este supus. Prima instanță i-a oferit atunci 14.000 de euro despăgubiri morale și încă 400 de euro/lună, tot despăgubire morală, până când i se vor asigura efectiv condițiile de muncă conforme cu reglementările în vigoare. Chiar dacă reprezintă demersul unui angajat bugetar, speța este relevantă însă pentru toate categoriile de angajatori, fie ei din mediul public sau din mediul privat. Asta, pentru că reglementările se aplică tuturor.

Notă: Între timp, în urma apelului, a fost eliminată obligația de plată a celor 400 euro lunar, dar a rămas în picioare despăgubirea de 14.000 de euro pentru procuror. 

Legislația muncii de la noi le impune angajatorilor să le asigure angajaților securitatea și sănătatea în muncă. Pornind de la Codul muncii și ajungând la reglementări punctuale, specifice, cum e Legea nr. 319/2006 (Legea SSM), Hotărârea Guvernului nr. 1091/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă, angajatorii trebuie să aibă în vedere că salariații nu pot lucra în condiții care să le pună în pericol viața, sănătatea fizică și psihică. Vorbim însă, în realitate, de puțin mai mult decât de condiții care să nu afecteze aceste aspecte. Vorbim inclusiv de demnitatea umană și cea profesională.

Procurorul în cauză a adus în fața instanței faptul că lucrează de o perioadă semnificativă de timp într-un birou extrem de mic (circa 18m²), în care sunt amplasate 12 birouri, 12 scaune, diverse cabluri înșirate de-a lungul și de-a latul încăperii, pe care se calcă în mod obișnuit, nouă unități de calculatoare, nouă monitoare, două imprimante multifuncționale, rutere pentru internet, un dulap de depozitare documente, un cuier – toate acestea reduc suprafața liberă la mai puțin de 9m². În plus, în camera respectivă lucrează 12 oameni, în total.

Acesta a reclamat folosirea unor scaune neergonomice, lipsa spațiilor de depozitare, ceea ce face ca documentele să stea direct pe jos, birourile inconfortabile, insuficiente pentru a așeza toate instrumentele de lucru etc.

În mare: spațiul mult prea redus pentru atâția angajați la un loc și pentru toată infrastructura de lucru, scaune și birouri neadecvate, plus pericolul tuturor acelor cabluri înșirate pe jos și lipsa de igienă în cazul documentelor care trebuie să stea tot pe jos. Procurorul a punctat chiar că acele condiții de muncă sunt net inferioare celor în care își ispășește pedeapsa un deținut, pentru care legea prevede măcar 4m² pentru fiecare persoană. Condițiile improprii invocat de procuror au fost constatate — și nu doar o dată — de terți specializați (firmele specializate pe sănătate și securitate în muncă pot face astfel de analize). Evaluatorii respectivi au propus de fiecare dată luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, dar angajatorul a invocat lipsa de resurse financiare.

Afecțiunile musculoscheletice (AMS) sunt printre dintre cele mai frecvente afecțiuni de origine profesională, potrivit Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă.AMS de origine profesională afectează spatele, gâtul, umerii și membrele superioare, dar și membrele inferioare. Se referă la deteriorările sau afecțiunile articulațiilor sau ale altor țesuturi. Problemele de sănătate variază de la disconfort și dureri minore până la afecțiuni medicale mai grave, care necesită concediu sau tratament medical. În cazurile cronice, pot duce chiar la handicap și la renunțarea la activitatea profesională.

Notă: Riscurile de AMS de origine profesională intră în domeniul de aplicare al Directivei-cadru privind SSM (transpusă la noi prin actuala Lege SSM), care vizează protecția lucrătorilor împotriva riscurilor profesionale în general și stabilește responsabilitatea angajatorului în ceea ce privește asigurarea securității și sănătății în muncă. Unele riscuri asociate AMS sunt abordate prin directive specifice, în special prin Directiva privind manipularea manuală, Directiva privind lucrul la monitor și Directiva privind vibrațiile (toate transpuse la acest moment în legislația noastră prin hotărâri de Guvern, mai puțin Directiva privind vibrațiile, conform informațiilor disponibile pe portalul legislativ european). Directiva privind folosirea echipamentului de muncă abordează pozițiile adoptate de lucrători când folosesc echipamentul de muncă și stabilește clar că angajatorii trebuie să țină seama de principiile ergonomice pentru a respecta cerințele minime de SSM.

Agenția Europeană pentru SSM a publicat recent două rapoarte ce privesc statul prelungit pe scaun sau în picioare – condiții de muncă ce caracterizează multe job-uri din statele europene, adesea printre cele mai prost plătite sau printre cele temporare.