Durata minimă a concediului de odihnă anual ar putea fi prelungită la 25 de zile lucrătoare, față de 20 cât este în prezent, dacă inițiativa legislativă pentru modificarea Codului Muncii va trece de Parlament. Propunerea legislativă pentru modificarea unui articol din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii a fost elaborată de patru senatori din grupul parlamentar PNL. „Conform unor studii sociologice de specialitate, în România peste 70% din angajații din mediul privat și peste 40% din salariații din mediul public (în special în domeniul medical, cercetare, apărare etc.) suferă fie de sindromul dependenței de muncă (workaholic) sau a suprasolicitării locului de muncă. (…) În acest sens, prezentul proiect a fost concenput pentru a se crea posibilitatea unei motivări prin creșterea perioadei de concediu de odihnă necesar diminuării efectelor psihice, fizice și intelectuale a suprasolicitării, efecte devastatoare în viitor atât pentru angajați, dar și pentru costul forței de muncă a angajatorului”, cred inițiatorii. Dintre cele 25 de zile lucrătoare concendiu, o zi va fi destinată pentru sărbătorirea zilei de naștere a angajatului. Totuși, până ca propunerea legislativă să intre în vigoare, aceasta trebuie să primească raportul Comisiilor de specialitate, să fie votată de senatori și, ulterior, să-și continue traseul legislativ în Camera Deputaților. „Introducerea zilei de naștere ca zi liberă legală poate fi inclusă în aceeași categorie a argumentelor expuse, mai ales că din punct de vedere moral, educațional și etic majoritatea angajaților uită să-și ofere un echilibru motivațional care va avea efecte și în randamentul ulterior al creșterii productivității muncii”, au adăugat senatorii PNL care au inițiat proiectul. Ziua de muncă pentru angajații cu normă întreagă ar putea fi și de 10 ore Aceiași senatori PNL au mai înregistrat o propunere legislativă privind Codul Muncii, de această dată pentru reglementarea orelor de muncite. Astfel, parlamentarii forului superior doresc să adauge în interiorul articolului privind orele de muncă, un paragraf care să stipuleze că ziua de muncă pentru angajații cu normă întreagă poate fi și de 10 ore, cu condiția să se încadreze în maximul de 40 de ore pe săptămână. În rest, pentru același tip de angajați, ziua de muncă va rămâne de 8 ore, ajungând la un total maxim de 40 de ore pe săptămână. „Proiectul preia o propunere pe care am inițiat-o în legislatura 2012 – 2016 și care a fost comentată critic dar și apreciativ de o mare parte din media românească. Premisa propunerii a fost un reportaj al unei televiziuni de știri românești preluat de toată mass-media românească. Un studiu citat de CNN Money spune că tot mai multe companii americane le oferă angajaților posiblitatea să lucreze patru zile pe săptămână, câte 10, 11 ore pe zi. Specialiștii în resurse umane spun că soluția poate crește productivitatea angajaților, însă ar fi nevoie de o perioadă de acomodare la noul program”, cred inițiatorii proiectului de lege. Cei patru senatori PNL mai doresc ca repartizarea timpului de muncă să se facă de comun acord între angajat și angajator. Cu toate că, în general, aceasta se face uniform și este de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus, proiectul legislativ propune introducerea posibilității de a munci 10 ore pe zi timp de patru zile, cu trei zile de repaus. Parlamentarii consideră că tinerii absolvenți de studii superioare, precum și persoanele între 25 și 40 de ani, care sunt extrem de adaptabile, se vor integra ușor în acest nou program. Totodată, aceștia cred că persoanele cu familii (1-2 copii) de peste 30 de ani vor accepta această transformare ca pe un impuls pentru petrecerea timpului liber, pentru o perioadă mai îndelungată, alături de cei dragi. „De asemenea, conform specialiștilor în resurse umane, perioada de adaptare la un astfel de program depinde de la om la om, dar în medie un astfel de obicei se formează cam în trei luni. În același timp, fiecare angajator (fie din mediul privat sau public) trebuie să își asume că, cel puțin un timp, randamentul oamenilor nu o să fie același ca înainte de schimbarea programului. Dar, odată ce trece perioada de acomodare, poate crește productivitatea muncii, totul depinde foarte mult de domeniul de activitate”, au adăugat aceștia. Potrivit Legii nr. 53 din 2003, Codul Muncii se aplică: * cetățenilor români încadrați cu un contract individual de muncă, care prestează muncă în România; * cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă și care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepția cazului în care legislația statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă; * cetățenilor străini sau apatrizi încadrați cu un contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României; * persoanelor care au dobândit statutul de refugiat și se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condițiile legii; * ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă; * angajatorilor, persoane fizice și juridice; * organizațiilor sindicale și patronale.