Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Lucratorii care desfasoara activitati ce presupun lucrul la inaltime trebuie sa fie apti pentru aceste activitati care, in esenta, prezinta un grad ridicat de pericol atat pentru ei, cat si pentru alti participanti la procesul de munca care, intr-un fel sau altul, sunt expusi pericolului de cadere de la inaltime.

Munca la inaltime presupune desfasurarea de activitati la minim 2 m masurati de la talpile picioarelor lucratorului pana la baza de referinta naturala (solul) sau orice alta baza de referinta artificiala. Atentie la faptul ca la aceasta baza trebuie sa nu existe pericolul caderii in gol.
Solicitarile psiho-fizice determinate de munca la inaltime sunt diferite de cele ale muncii la sol, putand favoriza producerea de accidente prin cadere. Munca propriu zisa la inaltime este caracterizata prin pozitii obositoare, solicitand static muschii membrelor inferioare si ale trunchiului, pentru a asigura corpului o pozitie adecvata (mai echilibrata) a muncii.
Munca la inaltime reprezinta o conditie de munca particulara, prevazuta in cadrul HG nr. 355 din 2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
Lucrul la inaltime trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:
Varsta devine un factor limitativ, fapt evidentiat si de problemele cardiovasculare si pentru cele dinamometrice (cresterea timpilor de reactie). Pericolul de accident de munca este mai mare in cazul minorilor si a persoanelor in varsta.
O perioada de adaptare a noilor angajati in aceasta munca, este necesara de asemenea, urmarindu-se indeaproape modul in care acestia reactioneaza la solicitarile existente.
Trebuie sa fie respectate toate conditiile necesare sigurantei lucratorilor.
Lucratorii trebuie sa fie instruiti inainte de inceperea lucrului la inaltime, de cate ori este nevoie pentru a urma procedurile in mod corect.
Lucratorii trebuie sa fie echipati in mod corespunzator pentru lucrul la inaltime.
Echipamentele individuale de protectie trebuie sa fie corespunzatoare pentru lucrul la inaltime si sa fie testate inainte de fiecare purtare. Nu se vor accepta echipamente deteriorate sau nesigure.
Examenul medical la angajare consta in:
examen clinic general;
probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii;
testarea acuitatii vizuale si campul vizual;
audiograma;
examenul psihologic, la indicatia medicului de medicina muncii;
ECG;
Glicemie.
Examenul medical periodic consta in:
examen clinic general – annual;
testarea acuitatii vizuale, campul vizual – annual;
ECG – annual;
glicemie – annual;
audiograma – annual;
probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii – annual;
examen psihologic – la indicatia medicului de medicina muncii ;
lucrul la inaltime trebuie sa se desfasoare numai sub supraveghere. Persoana care supravegheaza lucrarea trebuie sa ia toate masurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentarii si imbolnavirii lucratorilor.
Lucratorii vor fi admisi pentru lucru la inaltime doar in situatia in care prezinta viza medicala cu mentiunea expresa „apt pentru lucrul la inaltime”. Aceasta mentiune va fi inscrisa in fisa de aptitudine.
Avizul medical pentru munca la inaltime se elibereaza doar de catre medicul de medicina muncii pe baza examenelor clinico-functionale si de laborator. Toti lucratorii care lucreaza la inaltime vor fi supusi examenului medical. Periodicitatea si examinarile clinico-functionale vor fi comunicate de catre medicul de medicina muncii conducerii societatii.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Mediul de lucru este strans legat de performante, iar pentru a asigura conditiile de lucru ideale trebuie sa avem in vedere confortul angajatilor.
Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !

Fie ca vorbim despre munca la birou, fie ca discutam despre munca intr-o hala industriala, conditiile de lucru joaca un rol important pentru rezultatele angajatilor, pentru sanatatea lor, cat si pentru satisfactia lor. In acelasi timp, cand vine vorba despre conditiile de lucru, exista si cateva prevederi legislative care ar trebui urmate si care, daca sunt omise, ar putea atrage dupa ele sanctiuni. Iata cateva aspecte de care orice angajator (sau administrator de spatii de lucru) ar trebui sa tina cont pentru a avea conditii optime de lucru si angajati care sa lucreze la capacitate maxima:
1. Temperatura, un factor care poate avea un impact important asupra angajatilor si de care ne aminteste si legea in materie .
Temperatura in spatiul de lucru este un factor mai important decat considera angajatorii. Daca vorbim despre temperatura la locul de munca in anumite momente ale anului, vorbim si despre masuri obligatorii pentru companii.
Legea precizeaza ca in timpul programului de lucru, temperatura din incaperile ce cuprind posturi de lucru trebuie sa fie adecvata organismului uman, tinandu-se seama de metodele de lucru utilizate si de cerintele fizice impuse lucratorilor. Spatiile de lucru trebuie, asadar, dotate cu sisteme de racire sau incalzire. In cazul in care halele de lucru nu au sisteme de incalzire pentru iarna se poate utiliza un tip de aeroterma electrica conceputa pentru spatii industriale si care reuseste sa incalzeasca spatiul intr-un timp mai scurt decat alte sisteme termice.
In cazul in care vorbim despre temperaturi extreme, atunci lucrurile se schimba, iar Ordonanta de Urgenta nr. 99/2000, spune ca in angajatorul ar trebui chiar sa ia in considerare reducerea duratei zilei de lucru, distribuirea de apa/ceai cald (2-4 litri/persoana /schimb respectiv 0,5-1 litru/persoana /schimb). Totodata, angajatorii trebuie sa stie si ca temperatura ideala pentru concentrare si pentru ca personalul sa dea randament este de circa 25 de grade Celsius. Totodata, temperatura poate schimba si felul in care gandim, un mediu racoros fiind mai potrivit pentru departamentele analitice si unde sarcinile sunt repetitive, iar un mediu cu temperatura mai ridicata fiind indicat in departamentele creative.
2. Lumina influenteaza in mare masura puterea de concentrare
Lumina ne influenteaza comportamentele inca din cele mai vechi timpuri, iar in prezent chiar daca o controlam mai bine ca niciodata, tot nu am reusit sa gasim modul de iluminare ideal pentru un birou intreg. Daca ne uitam in lege, aflam ca angajatorul trebuie sa se asigure ca in masura in care este posibil, locurile de munca trebuie sa aiba iluminat natural suficient si sa fie prevazut un iluminat artificial adecvat pentru sanatatea si securitatea lucratorilor.
Dincolo de recomandarile destul de vagi ale legii, exista cateva studii care spun ca lipsa luminii naturale poate avea consecinte importante asupra performantelor. De asemenea, cand lumina este prea slaba, creierul va considera ca se apropie noaptea, iar corpul incepe sa secrete melatonina, hormonul somnului. Cu alte cuvinte, lumina la o intensitate redusa ii poate face pe angajati mai… somnorosi.
3. Calitatea aerului, aspect important pe termen lung
Se vorbeste din ce in ce mai mult despre sanatatea angajatilor si despre o grija sporita pentru ea. Companiile ofera in acest sens abonamente la sala, workshopuri de nutritie sanatoasa, fructe la birou etc., dar uita de un aspect si mai important – calitatea aerului. In spatiile de birouri si in fabrici, aerul este poluat de la aparatura, dar si de la materialele folosite la finisaje.
Cu timpul, o calitate scazuta a aerului duce la alergii, probleme respiratorii, chiar si la o sensibilitate crescuta la infectii ale aparatului respirator – iar ele se traduc prin randament scazut, mai multe zile de concediu medical, mai multe zile libere. Putem controla, insa, calitatea aerului cu ajutorul unui purificator destinat spatiilor de lucru.
Nu trebuie sa uitam, de asemenea, ca, atunci cand vorbim de conditiile de lucru ideale, trebuie sa luam in considerare si alti factori – spatiul alocat fiecarui angajat, cat si ce mijloace de transport exista pana la locul de munca.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Din punct de vedere al proprietarului unei clădiri ce se supune certificării energetice, obligaţiile referitoare la certificatul de performanţă energetică astfel cum ele rezultă din Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor (în continuare, “Legea 372/2005”) includ, pe de o parte, obţinerea certificatului de performanţă energetică şi, pe de altă parte, prezentarea lui cocontractanţilor sau autorităţilor relevante în situaţiile reglementate de dispoziţiile legale relevante.
Articolul 19 din Legea 372/2005 enumeră cazurile în care este obligatorie obţinerea şi prezentarea certificatului de performanţă energetică la perfectarea anumitor operaţiuni în legătură cu imobile-clădiri. Astfel, punerea la dispoziţia cocontractantului a certificatului de performanţă energetică este obligatorie în cazul (1) vânzării şi (2) închirierii de clădiri. De asemenea, articolul 20 din Legea 372/2005 impune anexarea copiei de pe certificatul de performanţă energetică la (3) recepţia la terminarea lucrărilor. Nerespectarea acestor dispoziţii atrage nevalabilitatea însuşi a actului în care este cuprinsă operaţiunea ce face obiectul reglementării, respectivul act juridic fiind afectat de nulitate relativă sau, după caz, absolută. În alte cazuri, cum este situaţia lipsei integrale a certificatului de performanţă energetică la închiriere, proprietarul imobilului este sancţionat prin lipsirea contractului de anumite atribute, astfel cum vom vedea mai jos. Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor ale cărei dispoziţii sunt transpuse în dreptul românesc prin Legea 372/2005 nu impune statelor membre sancţiunea ce urmează a fi aplicată în cazul nerespectării prevederilor referitoare la certificatul de performanţă energetică, aceasta fiind la libera apreciere a statelor membre. Este interesant de remarcat faptul că alte state membre, precum Italia şi Regatul Unit al Marii Britanii, au ales implementarea unui sistem de sancţiuni bazat exclusiv pe amenzi în cazul în care nu sunt respectate prevederile referitoare la obţinerea/anexarea/prezentarea certificatului de performanţă energetică la închiriere sau vânzare. Mai jos ne-am propus o analiză a tuturor acestor cazuri în care se impune prezentarea/obţinerea certificatului de performanţă energetică, analiză ce pune accentul şi pe aspectele practice sau controversate pe marginea acestui subiect. Certificatul de performanţă energetică la vânzare Sub sancţiunea nulităţii relative, vânzătorul unei clădiri este obligat să pună la dispoziţia potenţialului cumpărător o copie de pe certificatul de performanţă energetică, anterior perfectării contractului. Această obligaţie este justificată de necesitatea informării potenţialului cumpărător despre performanţa energetică a clădirii pe care acesta din urmă urmează să o cumpere. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, proprietarul are obligaţia de a transmite noului proprietar certificatul de performanţă energetică, în original. Este fără îndoială faptul că sancţiunea nulităţii afectează numai contractele de vânzare prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unei clădiri ce face obiectul certificării. Astfel, spre exemplu, pentru înstrăinarea prin vânzare a unei construcţii nerezidenţiale din domeniul agricol, nu va fi aplicabilă sancţiunea nulităţii relative a contractului. În mod similar, nu va fi afectat de nulitate un contract de donaţie prin care se transferă dreptul de proprietate asupra unei clădiri, chiar dacă aceasta face obiectul certificării. În prezent, practica majoritară a notarilor publici este aceea de a refuza autentificarea contractelor de vânzare având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unor imobile-construcţii în lipsa prezentării de către proprietar a certificatului de performanţă energetică. Este posibilă totuşi autentificarea unor contracte de vânzare în care obţinerea certificatului de performanţă energetică reprezintă o condiţie suspensivă ce afectează transferul dreptului de proprietate asupra construcţiei. De altfel, chiar dacă notarii publici ar accepta autentificarea contractelor de vânzare în lipsa certificatului de performanta energetică, riscând astfel să fie ţinuţi răspunzători pentru daunele cauzate de către partea prejudiciată, ulterior autentificării contractului de vânzare, noul proprietar are obligaţia de a înregistra transferul şi de a depune la organul fiscal competent o copie de pe certificatul de performanţă energetică. Or, în lipsa certificatului, s-ar ajunge la o situaţie de blocaj, în care cumpărătorul nu s-ar putea înregistra ca nou proprietar, fiind expus riscului de a fi sancţionat cu amendă de către autorităţile fiscale. În practica anterioară introducerii sancţiunii exprese a nulităţii relative a contractului de vânzare încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor privind certificatul de performanţă energetică, au existat situaţii în care notarii publici erau de acord cu autentificarea contractelor de vânzare chiar şi în lipsa certificatului de performanţă energetică. Notarii impuneau însă cumpărătorului obligaţia contractuală de a obţine certificatul de performanţă energetică ulterior autentificării. Discutabil este însă dacă cerinţele referitoare la certificatul de performanţă energetică trebuie respectate şi la încheierea unui contract de schimb. Legea 372/2005 menţionează în mod expres la articolul 19 obligativitatea prezentării în original a certificatului de performanţă energetică la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea, având în vedere, pe de o parte, calificarea doctrinară a contractului de schimb ca fiind o dublă vânzare, precum şi, pe de altă parte, scopul acestei prevederi legale, există argumente pentru a susţine necesitatea obţinerii şi prezentării certificatului de performanţă energetică şi la contractul de schimb. În cazul nerespectării acestei obligaţii, contractul de schimb este afectat de nulitate relativă, aceasta putând fi invocată de coschimbaşul care nu a fost informat despre parametrii de performanţă energetică a clădirii pe care o achiziţionează. Certificatul de performanţă energetică la închiriere În ceea ce priveşte contractele de închiriere, acelaşi articol 19 din Legea 372/2005 prevede obligaţia proprietarului de a îl informa pe chiriaş despre performanţa energetică a clădirii/unităţii de clădire pe care urmează să o închirieze. Este de remarcat faptul că Legea 372/2005 prevede că numai contractele de vânzare-cumpărare încheiate fără respectarea prevederilor privind obligativitatea prezentării certificatului de performanţă energetică sunt supuse nulităţii relative exprese, iar nu şi contractele de închiriere. Cu toate acestea, articolul 19 din Legea 372/2005 nu face nicio distincţie între contractul de vânzare şi contractul de locaţiune atunci când impune proprietarului obligaţia prezentării certificatului de performanţă energetică anterior încheierii respectivului contract. Ca atare, în cazul nerespectării de către proprietar a obligaţiei de prezentare a certificatului de performanţă energetică, un potenţial chiriaş poate susţine că respectivul contract de închiriere este afectat de nulitate relativă. În acest caz însă, nulitatea este una virtuală, iar nu expresă ca în cazul contractelor de vânzare. Similar contractelor de vânzare, la momentul înregistrării contractului de închiriere la organele fiscale, proprietarul va trebui să depună o copie de pe certificatul de performanţă energetică. În cazul în care pentru imobilul închiriat nu a fost obţinut certificatul de performanţă energetică, înregistrarea va fi refuzată cu consecinţa semnificativă că respectivul contract nu va putea fi considerat titlu executoriu pentru plata chiriei şi evacuarea chiriaşului la expirarea duratei închirierii, în condiţiile Codului civil român. Certificatul de performanţă energetică la recepţia la terminarea lucrărilor de construire Investitorul, proprietarul sau administratorul unei clădiri pentru care se realizează recepţia la terminarea lucrărilor are obligaţia de a prezenta comisiei de recepţie certificatul de performanţă energetică, în original. Certificatul se va anexa, în copie, la procesul-verbal de recepţie şi constituie parte componentă a cărţii tehnice a construcţiei. Procesul-verbal încheiat cu ocazia recepţiei la terminarea lucrărilor şi neînsoţit de copia de pe certificatul de performanţă energetică este lovit de nulitate absolută. Urmare a intrării în vigoare a Regulamentului privind recepţia construcţiilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2017 (“Noul Regulament de Recepţie”) a fost realizată corelarea parţială a prevederilor referitoare la certificatul de performanţă energetică cu cele privind recepţia la terminarea lucrărilor de construire. Astfel, Noul Regulament de Recepţie prevede că la data recepţiei, comisia de recepţie la terminarea lucrărilor examinează, în mod nemijlocit, construcţia propusă a fi recepţionată, inclusiv existenţa certificatului de performanţă energetică. Atunci când reprezentantul Inspectoratului de Stat în Construcţii este desemnat ca membru în comisia de recepţie, acesta examinează certificatul de performanţă energetică. Cu toate acestea, Noul Regulament de Recepţie nu a preluat în mod expres şi obligaţia de a anexa certificatul de performanţă energetică la procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de construire conform prevederilor Legii 372/2005, această necorelare legislativă putând duce la probleme de aplicare a prevederilor legale în practică. Autorităţile şi entităţile implicate în efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor solicită ca certificatul de performanţă energetică să fie nu numai emis şi prezentat comisiei de recepţie, dar şi înregistrat la consiliul local în raza căruia se află construcţia ce se supune recepţiei. Deşi la nivelul României nu există o unitate în aplicarea acestei cerinţe, este recomandabilă respectarea acestei cerinţe a autorităţilor, având în vedere duritatea sancţiunii reglementate în cazul nerespectării prevederilor legale privind lipsa certificatului de performanţă energetică în cadrul recepţiei la terminarea lucrărilor de construire. Certificatul de performanţă energetică a clădirii este solicitat de autorităţi şi pentru lucrări de intervenţie în vederea creşterii performanţei energetice la clădiri şi/sau pentru lucrări de renovare majoră, reprezentând o condiţie prealabilă emiterii autorizaţiei de construire pentru aceste lucrări. Cu toate că sancţiunile privind nerespectarea obligaţiilor referitoare la certificatul de performanţă energetică au fost instituite încă din anul 2013, până la data prezentului nu am identificat jurisprudenţă relevantă din care să reiasă cum aplică instanţele de judecată din România prevederile Legii 372/2005 în cazul în care nu au fost respectate prevederile acesteia referitoare la prezentarea certificatului de performanţă energetică la operaţiunile la care se prevede că acesta este obligatoriu.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !

Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca. Acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu, chiar daca apeleaza la servicii externe.
Totusi, implementarea politicilor de securitate si sanatate in munca este realizata, pe principiul delegarii responsabilitatilor, prin angajatii societatii, adica de lucratorii desemnati a se ocupa cu activitatile de prevenire si protectie in firma, de conducatorii locurilor de munca si, chiar de catre restul personalului care trebuie sa respecte instructiunile, procedurile si restul informatiilor primite in baza carora a fost instruit.
In scopul prevenirii acidentelor de munca si/sau imbolnavirilor profesionale, conducatorul locului de munca are urmatoarele atributii si obligatii:
a) Sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei in domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora.
b) Sa asigure fiecarui lucrator instruirea suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca sub forma de informatii, instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau.
– Conducatorul direct al locului de munca efectueaza instruirea la locul de munca, in grupe de maximum 20 de persoane;
– Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca;
– Conducatorul locului de munca realizeaza instruirea periodica suplimentara celei programate in urmatoarele cazuri:
cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;
cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
la reluarea activitatii dupa accident de munca;
la executarea unor lucrari speciale;
la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Conducatorul locului de munca efectueaza aceste instruiri pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator.
c) Sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini.
– Conducatorul locului de munca trebuie sa se asigure ca lucratorii din subordine au calificare profesionala adecvata certificata prin diploma de calificare, certificat sau atestat de competenta profesionala;
– Sarcinile repartizate sunt in conformitate cu fisa postului angajatului;
– Lucratorii au instruire adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
– Supraveghere medicala a lucratorilor certificata prin fisa de aptitudine in termen.
d) Pune in aplicare masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.
– Zonele cu risc ridicat si specific sunt acele zone din cadrul intreprinderii si/sau unitatii in care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate.
– Atentionam asupra faptului ca zonele cu risc ridicat si specific vor fi identificate de angajator in cadrul activitatii de evaluare a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor.
Dupa ce au fost identificate zonele cu risc ridicat si specific si a fost intocmita evidenta zonelor cu risc ridicat si specific, angajatorul are urmatoarele obligatii:
sa aduca la cunostinta tuturor lucratorilor care sunt zonele cu risc ridicat si specific;
sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor.
e) Sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor:
conducatorul locului de munca nominalizeaza persoanele care vor participa la cursuri de formare medicala prin Crucea Rosie, SMURD, medic de medicina muncii si vor fi responsabile cu privire la acordarea primului ajutor.
va desemna persoanele responsabile cu acordarea primului ajutor.
va lua masuri in scopul achizitionarii si completarii truselor de prim ajutor la fiecare loc de munca.
f) Sa tina legatura cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
– Angajatorul trebuie desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa ii instruiasca in acest sens. De regula, acestia sunt chiar conducatorii locului de munca.
– Conducatorii locului de munca trebuie sa solicite conducerii societatii mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.
g) Sa ia masuri si sa instruiasca lucratorii pentru a da posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent.
– Pericol grav si iminent de accidentare este situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;
– La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat urmatoarele masuri de securitate:
oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;
evacuarea personalului din zona periculoasa;
anuntarea serviciilor specializate;
anuntarea conducatorilor ierarhici;
eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent
h) Sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit.
– Prin procesul de instruire, conducatorul locului de munca trebuie sa informeze lucratorii cu privire la riscurile profesionale identificate prin procesul de evaluare, cat si referitor la masurile tehnice, organizatorice si sanitare care au fost stabilite prin Planul de prevenire si protectie pentru eliminarea sau diminuarea acestor riscuri.
– Conducatorul locului de munca trebuie sa verifice utilizarea EIP acordat de catre fiecare lucrator;
– Sa nu permita accesul la locul de munca al lucratorilor care nu utilizeaza EIP acordat;
– Sa propuna sanctiuni disciplinare in cazul in care lucratorii nu utilizeaza EIP acordat;
– Sa verifice modalitatea in care lucratorii respecta instructiunile proprii si procedurile de lucru;
– Sa verifice modul in care lucratorii utilizeaza echipamentele de munca in conditii de securitate.
– Sa controleze respectarea de catre toti lucratorii a dispozitiilor cuprinse in Regulamentul de Organizare si Functionare, cat si din Regulamentul Intern.
– Sa efectueze testarea asimilarii cunostintelor in domeniul SSM de catre intreg personalul din subordine.
i) Sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura de control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive, degajate in desfasurarea proceselor tehnologice.
– Urmareste realizarea activitatii de intretinere si mentenanta planificata sau corectiva a echipamentelor de munca.
– Ia masuri pentru realizarea mentenantei corective a echipamentelor de munca in situatia defectiunilor accidentale.
j) Sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor.
– Impiedicarea in orice mod a inspectorilor de munca sa exercite, total sau partial, controlul ori sa efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice actiune sau inactiune a conducatorului unitatii, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate in locatiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei gasite la locul de munca de a completa fisa de identificare sau de a da informatii despre evenimentul cercetat respectiv.
– Nerespectarea de catre conducatorul unitatii, reprezentantul legal al acestuia, angajati, prepusi sau alte persoane aflate in locatiile supuse controlului a obligatiei de a pune la dispozitia inspectorilor de munca, in termenul stabilit de acestia, documentele si informatiile solicitate, necesare controlului ori cercetarii evenimentelor se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 5.000 la 10.000 lei.
k) Sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane.
l) Sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor precum si orice deficienta a sistemelor de protectie
m) Sa aduca la cunostinta angajatorului si/sau lucratorilor desemnati accidentele suferite de propria persoana si/sau lucratorii pe care-i coordoneaza la locul de munca.
n) Sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari pentru protectia securitatii si sanatatii lucratorilor.
Pentru orice angajator, este util ca, tinand cont de informatiile prezentate mai sus, sa completeze fisele de post ale personalului de conducere cu scopul de a asigura cadrul organizatoric si mijloacele necesare securitatii si sanatatii in munca.
Conducatorii locurilor de munca reprezinta cea mai importanta veriga in asigurarea unui climat propice de securitate la locul de munca.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !

Cum bolile autoimune sunt in crestere mare, iar cancerul face din ce in ce mai multe victime, eurodeputatii au decis sa inaspreasca legislatia in ceea ce priveste folosirea substantelor cancerigene si agentilor chimici la locul de munca.
Asa se face ca 11 substante cancerigene vor fi reduse pe cat posibil, vor fi demarate studii referitoare la legatura dintre agentii chimici nocivi, infertilitate si afectarea functiilor sexuale. De asemenea, legea va forta angajatorii sa aiba mai multa grija de angajatii lor, pentru ca sanatatea acestora sa nu mai fie afectata.
Conform legislatiei, aceste norme ar putea salva in jur de 100.000 de mii de vietii, in urmatorii 50 de ani, daca vor fi respectate cu strictete.
Din nefericire, cancerul face ravagii in Uniunea Europeana, fiind principala cauza a deceselor legate de locul de munca. Conform specialistilor, aproximativ 53% dintre bolile profesionale sunt reprezentate de cancer, 28% de bolile circulatorii si 6% de bolile respiratorii.
Cancerul pulmonar, mezoteliomul (cauzat de expunerea la particule de azbest) si cancerul vezicii urinare, sunt printre cele mai comune forme ale maladiei.
Inspectia Muncii: „Cancerul este considerat principala cauza a deceselor legate de munca in Uniunea Europeana. Anual pe continent se inregistreaza peste 100.000 decese provocate de cancerul profesional, ceea ce reprezinta 53% din decesele determinate de accidentele de munca si de bolile profesionale impreuna.”
Asadar, informatiile oferite de institutie evidentiaza ca aproximativ 50.000 de oameni mor anual din cauza cancerului, in Romania, iar 10% dintre aceste decese sunt legate de cancerul profesional.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Misiunea noastră este de a promova prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale în toate activităţile desfăşurate de agenţii economici. Prevenirea accidentelor de muncă este susţinută de organizaţi din tara noastra si europene şi transmisă managerilor societăţilor respectiv responsabililor cu securitatea şi sănătatea în muncă. Securitatea şi sănătatea în muncă nu este numai responsabilitatea managerilor, lucrătorilor desemnaţi cu prevenirea şi protecţia, a organelor de inspecţie sau a persoanelor numite special pentru aplicarea măsurilor de securitate, ci ESTE RESPONSABILITATEA TUTUROR.

Prevenirea accidentelor face parte din meserie: a fi profesionist înseamnă să cunoşti şi să gestionezi riscurile meseriei. Nu este nimic mai simplu decât să te implici activ în securitatea muncii, să te simţi implicat şi:
 să-i respecţi pe ceilalţi, echipamentele, instrucţiunile, în timp ce te respecţi pe tine;
 să cunoşti şi să utilizezi sistemele de securitate disponibile;
 să fii vigilent şi să eviţi situaţii de neglijenţă care pot pune în pericol sănătatea tuturor;
 să şti pe cine să contactezi pentru a acţiona eficient în cazul unei urgenţe;
 să anunţi incidentele pentru a evita accidentele;
Prevenirea accidentelor de muncă şi Securitatea muncii sunt două componente ale activităţii proiectantului constructorului. În conformitate cu programele de etică, convingere şi responsabilitate, metodele de prevenire doresc să îmbunătăţească condiţiile individuale de lucru, să dezvolte prevenirea accidentelor şi să integreze preocupările de sănătate şi securitate profesională. Eforturile susţinute de-a lungul ultimilor ani ale instituţiilor de specialitate pentru reducerea numărului de accidente în muncă au dus la implementarea unor politici active de prevenire organizate în jurul specialiştilor de securitatea muncii.
Aceste rânduri sunt menite să sensibilizeze, să instruiască şi să informeze toate persoanele responsabile pentru implementarea şi aplicarea reglementărilor de securitate la locul de muncă, pe durata desfăşurării lucrărilor de construcţii. Deşi activităţile de prevenire se aplică de la momentul proiectării construcţiei, acestea sunt cruciale pe durata fazei de construcţie. Toate şantierele de lucru, unde există o varietate de meserii, prevenirea accidentelor de muncă constituie o prioritate majoră şi necesită coordonare fără probleme. De la prima lopată şi sosirea primului echipament de construcţie, securitatea lucrătorilor (ai contractantului, sub-contractantului, furnizorilor) şi cea a vizitatorilor trebuie să fie garantată şi eficientă. Prin prezentarea simplă şi educativă, regulile de securitatea muncii trebuie să vă însoţească zilnic, permiţându-vă să acordaţi prioritate completă prevenirii pericolelor (căderea de la înălţime, manipularea echipamentelor grele, traficul de pe şantier, riscurile asociate cu trecerile publicului sau utilizarea produselor periculoase etc.) şi să vă ghideze în selectarea metodei corecte. Din totalul accidentelor de pe şantiere 20% dintre accidentele profesionale sunt legate de defectarea echipamentelor, restul de 80% sunt provocate de comportamentul uman. Regulile de securitatea muncii trebuie să vă permită să acţionaţi ca un profesionist preocupat cu securitatea proprie şi a celorlalţi.
Orice demers de securitate pe şantier trebuie să cuprindă cel puţin:
1. RISCURI DE ACCIDENTARE LA LOCUL DE MUNCĂ:
A. Amenajarea şantierului:
 Accesul
 Facilităţi de igienă
B. Echipamente de protecţie:
 Personale
 Colective
C. Organizarea lucrului pe şantier:
 Trafic
 Ordine
 Protecţia zonelor de pericol
D. Lucrări de excavare:
 Săpături şi pavare
E. Lucrul la înălţime:
 Scări
 Platforme de lucru
 Schele
 Lucrările la acoperiş
F. Operaţiuni de manipulare
 Manuale
 Mecanice
G. Electricitate
 Pericole pe şantier
 Autorizaţii
2. RISCURI SPECIFICE ŞANTIERULUI;
A. Riscuri în şantier:
 Structuri
 Aparate
B. Riscuri cu privire la apele reziduale:
 Gaz
 Agenţi biologici de contaminare
C. Riscuri chimice
 Reactivi şi substanţe chimice
D. Riscuri legate de punerea în funcţiune a construcţiei
 Prevederi de prevenire a accidentelor de muncă
 Prevederi speciale
3. Instrucţiuni şi organizarea şantierului
A. Proceduri de urgenţă
 Primul ajutor
 Alertare
 Incendiu
B. Declararea accidentelor de muncă
C. Afişaj, registre şi documente de lucru
D. Echipamente de protecţie
E. Activităţi interzise
F. Semnalizarea la locul de muncă
G. Responsabilitate individuală şi penală
REGULI DE URMAT ÎN ŞANTIERE
PERICOLE LA LOCUL DE MUNCĂ
 Urmaţi şi aplicaţi instrucţiunile de SSM.
 Evitaţi sau anunţaţi situaţiile periculoase.
 Utilizaţi echipamentele exclusiv pentru scopul avut în vedere.
 Urmaţi şi aplicaţi sistemele de securitate.
 Utilizaţi şi asiguraţi utilizarea echipamentelor de protecţie pentru personal.
 Respectaţi interdicţiile de fumat.
 Nu consumaţi băuturi alcoolice pe şantier.
– AMENAJAREA ŞANTIERULUI –
Accesul
 Instalaţi semnele corespunzătoare împreună cu gardul de acces pe şantier.
 Un gard Trebuie să fie plasat în jurul lucrării pentru a preveni accesul persoanelor din afara şantierului.
 Semnele de acces trebuie să existe la intrarea în şantier.
Facilităţi de igienă
 Utilizaţi, respectaţi şi menţineţi instalaţiile sanitare curate – acordaţi atenţie curăţeniei zonelor de utilizare comune (vestiare, duşuri, toalete, cantine)!
 Toaletele întotdeauna curate (WC, chiuvete etc.).
 Vestiare curate şi ventilate (dulapuri etc.).
 Suficiente coşuri de gunoi, golite şi curăţate în fiecare zi.
– ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE –
Personale
 Echipamentele de protecţie a lucrătorilor au scopul de a evita vătămarea capului, a picioarelor, ochilor şi mâinilor.
 O cască – pentru a evita rănile la cap provocate de impact sau obiecte care cad.
 Încălţăminte de protecţie – pentru a evita zdrobirea şi găurirea.
 Îmbrăcăminte de lucru – potrivită şi nu largă pentru a evita prinderea acestora în aparate. Nu purtaţi hainele de lucru în afara şantierului de lucru, sau în locurile în care acest lucru nu este necesar! Spălaţi-le regulat! Trataţi-le separat de hainele obişnuite
 Trebuie să purtaţi echipamente corespunzătoare activităţilor dumneavoastră conform instrucţiunilor primite de la angajator. Eficienţa echipamentelor de protecţie personală scade în timp. Păstraţi-le curate şi în stare bună de funcţionare.
 Ochelari de protecţie pentru a proteja ochii de produse periculoase, praf sau particule.
 O mască de protecţie a feţei, pentru a proteja de proiecţiile incandescente şi de radiaţiile ultraviolete.
 O mască de praf pentru a proteja căile respiratorii de praf şi aerosoli.
 O mască de gaz pentru a proteja căile respiratorii de gazele periculoase.
 Protecţie pentru urechi imediat ce nivelul de zgomot este mare – este obligatoriu să utilizaţi protecţie pentru urechi/împotriva zgomotuluila sau deasupra unui nivel de zgomot de 80 dB (A)
 Mănuşi pentru lucrările unde există un risc de găurire, arsură, tăiere sau boli de piele – mănuşile trebuie să fie adaptate la lucrarea executată şi la produsul care va fi manipulat.
 Un harnaşament de siguranţă cu dispozitive de prevenire a căderii pentru lucrare unde nu sunt disponibile echipamente de protecţie colectivă.
Colective
 Implementaţi sisteme de protecţie corespunzătoare situaţiilor periculoase.
 Bariere pentru a proteja împotriva căderii sau pentru a izola zonele.
 Suporţi sau stabilizatori pentru a preveni căderea panourilor verticale
 Mâini curente pentru a preveni căderea.
 O protecţie împotriva focului pentru a preveni proiectările de la sudură sau tăiere (ex: panouri de protecţie).
– ORGANIZAREA LUCRULUI PE ŞANTIER –
Trafic
 Nu conduceţi vehicule pe şantier fără permis de conducere semnat de angajatorul dumneavoastră. Înainte de a utiliza un aparat, verificaţi dacă echipamentele de securitate (frână, lumini, claxon) funcţionează corect.
 Conduceţi încet şi respectaţi semnele de circulaţie!
 Nu ocupaţi rutele pietonilor cu vehicule!
 Trecerile de pietoni trebuie să fie libere tot timpul.
 Atenţie specială în cazul condiţiilor nefavorabile de climă (ploaie, ceaţă, îngheţ, vânt)!
 Planul de trafic al şantierului de construcţii trebuie să fie afişat şi actualizat în permanenţă. Planul de trafic indică rutele vehiculelor şi ale pietonilor, locurile de parcare şi de depozitare.
 Verificaţi cu dirigintele de şantier dacă zonele de trafic au fost corect planificate şi semnalizate.
 Respectaţi limitele de viteză şi instrucţiunile de şantier
 Atenţie la mişcările utilajelor.
 Staţi departe de raza de operare a utilajelor.
 Atenţie la impact.
 Atenţie!
 Fiecare operator de aparat (macara, autoîncărcător cu furcă, excavator) trebuie să participe la formarea individuală şi trebuie să deţină o autorizaţie pentru operarea aparatului respectiv.
 În cazul majorităţii aparatelor de ridicare, transport şi încărcare, sunt obligatorii controlul şi inspecţia tehnică.
Ordinea
 Menţineţi lucrul pe şantier (şi în vecinătate) în ordine şi curăţenie – curăţenia şi păstrarea curăţeniei sunt indispensabile pentru un bun nivel de securitate.
 Locurile de muncă trebuie să fie curăţate şi păstrate curate.
 Materialele trebuie să fie corect depozitate în zona identificată – spaţiile de depozitare trebuie să fie identificate şi semnalizate (în conformitate cu planul de instalare a şantierului)!
 La stivuirea materialelor depozitate, acordaţi atenţie stabilităţii şi evitaţi alunecările şi căderile.
 Pe şantierul de construcţii, orice lucru care nu este folositor, trebuie să fie automat considerat ca o sursă de pericol.
 Căile de acces trebuie să fie curate – Suprafeţele de lucru, rutele de trafic, aparatele, echipamentele şi locurile de depozitare trebuie să fie curăţate în mod regulat.
 Cuiele şi şuruburile trebuie să fie scoase din tăieturile lemnului pentru a evita înţepările.
 Toate deşeurile trebuie să fie eliminate corespunzător – puneţi deşeurile separate în cutiile de gunoi furnizate în acest sens!
Protecţia zonelor de pericol
 Asiguraţi orice zone cu potenţial pericol când pregătiţi şantierul.
 Pentru a evita incendiile şi exploziile, reziduurile şi materialele combustibile trebuie izolate şi stocate în camere închise, departe de sursele de foc.
 Pentru a evita rănirile prin înţepare, barele de fier care trebuie să fie utilizate fie trebuie să fie îndoite fie protejate prin mijloace eficient
 Pentru a evita căderile:
 rutele de trafic trebuie să fie curate şi să aibă bare de protecţie
 toate deschiderile din podea şi puţurile trebuie să fie protejate de bare sau să fie ferm prinse şi suficient de puternice
 toate punctele de acces trebuie să fie luminate şi protejate
– LUCRĂRI DE EXCAVARE –
Săpături şi pavare
 Înainte de începerea lucrului, localizaţi toate ţevile şi cablurile subterane şi izolaţi-le sau îndepărtaţi-le dacă este necesar;
 Asiguraţi-vă că au fost evaluate riscurile;
 Plasaţi un lucrător afară din şanţ, care să comunice direct cu lucrătorii din şanţ şi cu personalul de salvare;
 Împiedicaţi intrarea persoanelor neautorizate. Utilizaţi bariere, semne de avertizare şi lumini;
 Stabiliţi metode şi rute corespunzătoare de intrare, ieşire şi ieşire de urgenţă. Plasaţi cel puţin o scară la 8 metri de excavare;
 Monitorizaţi starea solului şi a mediului cu privire la modificări, mai ales în condiţii de vreme neprielnică;
 Asiguraţi cu atenţie şanţurile pentru a evita surpările, zdrobirile sau accidentele prin sufocare;
 Asiguraţi-vă că cheresteaua sau materialele pentru susţinerea fundaţiilor sunt sigure;
 Protejaţi şanţurile prin taluzare sau armare:
 Şanţurile trebuie să fie împrejmuite de scânduri de cel puţin 15 cm şi toate materialele trebuie depozitate da cel puţin 40 cm de margine.
 Asiguraţi-vă că marginile excavărilor au bare puternice.

 Utilizaţi scările pentru a atinge şi a părăsi fundul şanţurilor. Toate scările trebuie să fie bine fixate la cel puţin 1 m deasupra marginii;

 Când vehiculele lucrează pe marginea excavărilor, trebuie aşezate proptele pentru a preveni căderea vehiculelor. Excavarea trebuie să fie protejată de vibraţii. Vehiculele şi maşinile trebuie să stea la cel puţin la 2 m de excavare.
 Clădirile din apropiere trebuie să fie susţinute corespunzător.
Interdicţii
 Nu lucraţi la excavare decât dacă este inspectată şi atestată ca fiind sigură de către o persoană competentă.
 Nu lucraţi într-o excavare peste 1,2 m decât dacă este protejată sau are suporţi în unghi sigur sau pe pietre.
 Se interzice saltul peste excavare.
 Nu intraţi niciodată într-un şanţ care nu a fost taluzat.
 Nu supraîncărcaţi marginile şanţurilor sau ale excavărilor şi nu lăsaţi acolo obiecte sau materiale libere.
 Nu staţi pe suport şi nu le utilizaţi ca mijloace de acces.
 Nu interveniţi şi nu schimbaţi poziţia suporturilor, barierelor sau pereţilor în excavări sau şanţuri decât dacă sunteţi autorizaţi în acest sens.
 Nu îndepărtaţi niciodată una sau mai multe bare de susţinere fără a furniza echipamentul echivalent de protecţie;
 Nu lucraţi dincolo de marginile susţinute ale unei excavări. Dacă şanţurile (excavaţiile) se fac cu un excavator atunci staţi întotdeauna cu faţa la ele la o distanţă corespunzătoare.
– LUCRUL LA ÎNĂLŢIME –
Scări
 Asiguraţi-o pe sol sau puneţi-i garnituri împotriva alunecării

 Asiguraţi partea de sus a scării.
 Dacă scara nu poate fi legată, stabiliţi un punct de sprijin superior puternic şi, dacă este posibil, spaţiu pentru un dispozitiv de stabilitate.
 Suprapuneţi scările care glisează cu cel puţin 5 trepte.
 Scara trebuie să fie cu cel puţin patru trepte mai înaltă decât este necesar sau cu un metru peste înălţimea care trebuie atinsă.
 Unghiul de aşezare trebuie să fie între 25° şi 30°.

 Utilizaţi scările numai dacă sunt sigure şi nu se poate utiliza nicio altă metodă.
 Solul trebuie să fie ferm şi stabil.
 Verificaţi dacă se pot menţine tot timpul cele trei puncte de contact.
 Asiguraţi-vă că toate lucrările se pot face fără ca lucrătorul să se întindă sau să se întoarcă de pe scară.
 Asiguraţi-vă că toate lucrările se pot executa în cel mai scurt timp posibil (maxim 30 de minute). Nu utilizaţi scara pentru lucrul prelungit la înălţime. Pentru lucrul prelungit la înălţime utilizaţi o platformă de lucru.
 Reglaţi scările înainte de a fi utilizate.
 Nu utilizaţi niciodată primele trei trepte de sus
Platforme de lucru şi schele
 Asiguraţi-vă că există o evaluare a riscului şi un plan de salvare
 Asiguraţi o zonă de excludere sub zona de lucru. Utilizaţi barierele şi semnele de avertizare corespunzătoare.
 Respectaţi distanţele regulamentare faţă de liniile aeriene de curent.
 Distanţa minimă:
dmin = 3 m dacă < 50000 KV dmin = 5 m dacă > 50 KV

 Nu lucraţi la înălţime în condiţii de vreme rea.
 Solul trebuie să fie ferm şi stabil şi să nu existe obstacole.
 Asiguraţi toate obiectele
 Schelele trebuie să fie montate şi demontate de personal calificat.
 Verificaţi schelele înainte de prima utilizare şi în fiecare trimestru:
 Condiţia ancorării şi a articulaţiilor: stabilă şi robustă;
 Starea podelelor: robuste, strânse şi fără obstacole;
 Verificaţi sistemul zilnic înainte de utilizare. Verificaţi schela sau starea treptelor scării, a sudurilor, picioarelor, elementelor anti-alunecare sau dispozitivelor de blocare.
 Respectaţi sarcina maximă admisă afişată pe podeaua schelei.
 Urcaţi numai pe schelele imobilizate şi stabile.
 Nu mişcaţi o schelă mobilă pe care este urcată o persoană şi atenţie la obiectele sau materialele care cad pe durata mişcării.
 Distanţa de la faţadă trebuie să fie cât se poate de mică (< 0,20 m).  Platformele trebuie să fie plate, solide, puternice şi să nu aibă obstacole.  Nu utilizaţi platforme improvizate sau neprotejate. Acestea trebuie să fie protejate cu bare de protecţie rigide şi puternice de 1m cu o placă de protecţie a picioarelor de 15 cm şi o bară intermediară la 45 cm. Lucrările la acoperiş  Nu mergeţi pe acoperişuri construite din materiale fragile: sticlă, ciment cu azbest sau plastic;  Utilizaţi căi de acces corespunzătoare;  Folosiţi echipamentele împotriva căderii.  Înaintea începerii lucrului, atât la executarea învelitorilor noi cât şi a reparaţiilor, se vor verifica: modul de execuţie şi rezistenţa şarpantei; rezistenţa şi starea asterelii; siguranţa scărilor de acces; existenţa balustradelor de securitate – acolo unde este cazul; curăţirea acoperişului de resturi de materiale, cuie, deşeu de material lemnos etc.  Pentru asigurarea stabilităţii lucrătorilor, în funcţie de panta acoperişului, se vor lua următoarele măsuri:  la învelitorile executate pe acoperişul cu pante de peste 25° sau pe învelitori existente, umede sau acoperite de brumă, indiferent de înclinaţia pantei, se vor fixa de creasta acoperişului scări fixe fără posibilitate de deplasare, scări mobile sau podine cu şipci bătute pe ele, cu lăţime de minimum 25 cm;  la învelitorile executate pe acoperişuri cu pantă între 16° – 25° sau la executarea lucrărilor pe marginile acoperişurilor, lucrătorii vor purta centuri de siguranţă bine ancorate şi încălţăminte corespunzătoare (cu talpă antiderapantă) pentru eliminarea riscului de alunecare;  la învelitorile executate pe acoperişuri cu pantă de până la 16°, se vor monta de jur împrejur balustrade de securitate bine fixate şi scânduri de margine;  dacă acoperişul este prevăzut cu parapet (grilaj) definitiv, starea şi rezistenţa acestuia vor fi verificate de responsabilul de lucrare şi conducătorul locului de muncă;  la învelitorile executate pe acoperişuri plane, se pot utiliza scări rezemate de construcţie. - OPERAŢIUNI DE MANIPULARE - Manuale  Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:  prea grea sau prea mare;  greu de mânuit şi de prins;  instabilă sau cu un conţinut ce riscă să se deplaseze;  poziţionată astfel încât necesită susţinerea sau manipularea ei la distanţă faţă de trunchi sau cu flexia ori răsucirea trunchiului;  susceptibilă să producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau consistenţei sale, în special în cazul unei coliziuni.  Efectuaţi mişcările corespunzătoare pentru a evita durerile de spate şi leziunile coloanei vertebrale;  Adoptaţi poziţia corectă pentru ridicarea sarcinilor;  Distribuiţi sarcina cu mai multe persoane care transportă sarcini mari, dacă este necesar;  Utilizaţi mijloacele mecanice de transport dacă este posibil. Mecanice  Lăsaţi loc de manevră echipamentelor şi maşinilor de ridicat, în conformitate cu condiţiile de utilizare:  Conformitate cu sarcina ridicată;  Nicio persoană sub sarcină;  Manevrele să fie făcute de o singură persoană, utilizând procedurile standard;  Zona să fie liberă pentru a evita impacul;  Verificaţi starea echipamentelor: cabluri, lanţuri, funii, gaşe:  Toate cablurile (gaşele) şi lanţurile trebuie să fie verificate o dată pe an de către o persoană acreditată.  Verificaţi ancorarea sarcinii! Operaţiunile de ridicare:  Planificaţi operaţiunea de ridicare şi pregătiţi un „Plan de ridicare”.  Operaţiunea va fi condusă numai de supraveghetor şi de echipa acestuia.  Un sistem corespunzător de comunicaţie se va dezvolta şi verifica de către supraveghetor înainte de ridicare (staţii emisie-recepţie).  Verificaţi ca starea solului să fie corespunzătoare pentru susţinerea macaralei şi încărcăturii.  Verificaţi condiţiile meteorologice înainte de ridicare.  Grinzile trebuie să fie susţinute adecvat cu plăci de oţel sau lemn.  Înainte de orice ridicare, verificaţi toate certificatele pentru macara, lanţuri şi accesorii.  Toate ridicările trebuie să fie verticale.  Toate accesoriile de ridicare vor fi verificate.  Respectaţi distanţele de siguranţă ale tuturor obstacolelor de deasupra (ex: cabluri electrice aeriene);  Nicio sarcină nu va fi lăsată suspendată dacă macaraua nu este supravegheată  Greutatea sarcinii trebuie să fie cunoscută şi nicio sarcină nu va depăşi limita maximă de siguranţă.  Opriţi-vă puţin când sarcina nu mai este pe pământ şi verificaţi stabilitatea atât a macaralei cât şi a sarcinii  Identificaţi zonele de cădere ale întregii sarcini şi evacuaţi persoanele din aceste zone;  Verificaţi dacă este distanţă suficientă în jurul cercului de rotire pentru a preveni lovirea persoanelor cu contragreutatea.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !

Evaluarea riscurilor este activitatea prin care se identifica factorii de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala si se determina cantitativ nivelul de risc al unui loc de munca/post de lucru.
Evaluarea riscurilor trebuie sa fie realizata intr-un mod sistematic, pe baza unei metodologii definite si logice. Este necesar ca evaluarea riscurilor dintr-o intreprindere sa fie destul de cuprinzatoare pentru a oferi solutii alternative pentru combaterea riscurilor profesionale (de preferat la sursa) si sa stabileasca ierarhizarea si prioritatea masurilor de prevenire.
Aria de acoperire si nivelul de detaliu al unei evaluari de risc trebuie sa respecte gravitatea si probabilitatea riscurilor profesionale. Pentru aceasta, trebuie sa se arate ca se iau in considerare pericolele general recunoscute dintr-o ramura industriala, dar trebuie sa se demonstreze ca s-au avut in vedere si constatarile concrete de pe teren, la un moment dat.
Pastrarea rapoartelor si fiselor legate de evaluarea de risc si a altor documente reprezinta o buna practica de securitate si sanatate, ce are ca scop analiza evolutiei si asigurarea dovezilor cu privire la starea de securitate din unitate.
Documentatia va servi unor scopuri interne, ca baza pentru instruirea periodica a lucratorilor, deoarece acestia trebuie informati cu privire la pericolele si masurile de la postul de lucru. Se recomanda folosirea documentatiei pentru realizarea listelor de verificare, ce reprezinta un instrument pentru stabilirea de proceduri de supraveghere a conditiilor de securitate si sanatate la postul de lucru.
Care sunt pasii pe care trebuie sa ii urmati:
– se formeaza echipa care va efectua activitatea de evaluare
– se definesc posturile de lucru si zonele de evaluare
– se realizeaza examinarea generala a posturilor de lucru
– sunt identificati factorii de risc specifici
– se analizeaza factorii de risc identificati
– se evalueaza riscurile.
Cum se finalizeaza activitatea de evaluare a riscurilor?
In urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si protectie, de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
In ce situatii trebuie revizuita evaluarea riscurilor?
Evaluarea riscurilor cu privire la SSM la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuita, cel putin, in urmatoarele situatii:
ori de cate ori intervin schimbari sau modificari in ceea ce priveste tehnologia, echipamentele de munca, substantele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor de munca/posturilor de munca
dupa producerea unui eveniment
la constatarea omiterii unor riscuri sau la aparitia unor riscuri noi
la utilizarea postului de lucru de catre un lucrator apartinand grupurilor sensibile la riscuri specifice
la executarea unor lucrari speciale.
Evaluarea riscurilor se va face pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru.
Nerespectarea de catre angajator a obligatiei de a realiza si a fi in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea în munca a lucratorilor constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !

Vom preciza inca de la inceput ca salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor privitoare la durata maxima a orelor suplimentare, potrivit art. 121 alin. (1) din Codul muncii.
Articolul prevede ca: „La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.”
Salariatul va fi recompensat fie cu ore libere, fie cu un spor care nu poate fi mai mic decat 75% din salariul de baza.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Orice angajator este familiarizat cu faptul ca strategia nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru perioada 2017-2020 reprezinta o posibilitate de realizare a unui mediu de munca sigur si sanatos si instrumentul cadru prin care se asigura corelarea cu directiile strategice ale Uniunii Europene privind securitatea si sanatatea la locul de munca.
In acest sens, proiectul de Hotarare de Guvern privind aprobarea Strategiei Nationale in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru perioada 2017-2020 este in dezbatere publica.
Scopul final al activitatii de securitate si sanatate in munca este protejarea vietii, integritatii si sanatatii lucratorilor impotriva riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala care pot aparea la locul de munca si crearea unor conditii de munca menite sa le asigure acestora confortul fizic, psihic si social.
Securitatea si sanatatea in munca reprezinta un obiectiv important al politicilor sociale europene.
Strategia comunitara 2007-2012 privind sanatatea si securitatea in munca a avut ca obiectiv reducerea continua, durabila si omogena a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Desi strategia Romaniei pentru perioada 2007-2012 nu a fost adoptata printr-un act normativ, fiecare dintre institutiile cu atributii in acest domeniu au urmarit realizarea obiectivelor strategice europene din domeniul SSM. Implementarea acesteia a fost in general eficace, iar principalele sale obiective au fost atinse, contribuind astfel la imbunatatirea punerii in aplicare a legislatiei din domeniul SSM, precum si la clarificarea reglementarilor Uniunii Europene.
Cu toate ca s-a redus numarul accidentelor de munca si s-a imbunatatit prevenirea, sunt necesare actiuni suplimentare, intrucat la nivelul Uniunii Europene:
– in fiecare an, aproximativ 4.000 de angajati isi pierd viata in accidente de munca, iar peste 3 milioane de lucratori cad victime unor accidente grave la locul de munca, fapt ce implica o absenta de peste 3 zile de la locul de munca;
– 24,2% dintre angajati considera ca le sunt amenintate securitatea si sanatatea din cauza muncii prestate, iar 25% declara ca activitatea lor profesionala are un efect negativ asupra sanatatii;
– pe langa afectarea vietii lucratorilor, costurile directe si indirecte generate de concediile medicale sunt estimate la 3,2% din produsul intern brut al Uniunii Europene (28 state membre);
– costurile aferente asigurarilor sociale care pot fi atribuite bolilor profesionale sau accidentelor de munca sunt, de asemenea, foarte ridicate.
In prezent, au loc cu rapiditate schimbari semnificative pe piata muncii, cum ar fi: nivelul ridicat de somaj, imbatranirea fortei de munca, diversificarea formelor de angajare. Acestea maresc insecuritatea locurilor de munca si a veniturilor si cresc nivelul de stres al lucratorilor.
In acelasi timp, trebuie avut in vedere ca se dezvolta noi ramuri industriale si noi activitati specifice cum ar fi: locurile de munca verzi, utilizarea bioenergiei sau aplicarea unor tehnologii noi, domenii cu dezvoltare rapida in Europa. Forta de munca angajata sau care se va angaja in aceste sectoare emergente trebuie sa beneficieze de instruire si de informatii adecvate riscurilor profesionale pe care activitatea respectiva le presupune.
Astfel, apare ca fiind prioritara imbunatatirea securitatii si sanatatii lucratorilor si, in acest sens, este esentiala mobilizarea tuturor actorilor prevenirii pentru ca, prin actiuni comune, sa creasca nivelul de securitate si protectie a sanatatii la locurile de munca.
Obiectivele generale ale Strategiei nationale in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru perioada 2017-2020 sunt urmatoarele:
– mai buna implementare a legislatiei de securitate si sanatate in munca, in special in microintreprinderi si in IMM-uri;
– imbunatatirea securitatii si protectiei sanatatii lucratorilor, cu prioritate a celor din activitatile economice cu riscuri, din domeniile prioritare de actiune, cu accent pe prevenirea bolilor profesionale;
– stimularea actiunilor comune cu partenerii sociali, prin constientizarea si implicarea acestora in gestionarea aspectelor de securitate si sanatate in munca si materializarea unui dialog social eficient;
– gestionarea adecvata a problematicii lucratorilor varstnici in contextul fenomenului general de imbatranire a populatiei, respectiv a fortei de munca active.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !

Care este volumul de aer necesar unui lucrator? Concret, este vorba despre un birou in care isi desfasoara activitatea 3 lucratori (activitate de birou operare pe calculator – 3 calculatoare). Mai sunt in functiune si trei imprimante mari pentru emiterea facturilor la prestatiile de serviciu. Volumul total al spatiului de lucru este de aproximativ 45mc.

Raspuns:
Vechea legislatie in domeniul securitatii si sanatatii in munca continea prevederi referitoare la dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru. Astfel, Normele generale de protectia muncii (NGPM 2002) prevedeau la art. 206, alin (1) ca incaperile de lucru in care se desfasoara procese de munca sa aiba inaltimea minima de 3 m, iar pentru fiecare persoana sa se sigure un volum de cel putin 12 m3.
Legea nr. 90/1996 a protectiei muncii, temeiul legal al NGPM 2002, a fost abrogata de Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca.
Cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca, inclusiv cele referitoare la volumele de aer din incaperile de lucru, sunt stabilite prin HG nr. 1091/2006 (M. Of. nr. 739 din 30.08.2006).
Potrivit acestei reglementari, exista doua situatii distincte:
1) Daca locurile de munca au fost utilizate pentru prima data dupa data intrarii in vigoare a HG nr. 1091/2006 , atunci ele trebuie sa indeplineasca cerintele minime de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 1 a acestui act normativ.
2) Daca locurile de munca se aflau deja in folosinta inainte de data intrarii in vigoare a HG nr. 1091/2006, atunci ele trebuie sa indeplineasca cerintele minime de securitate si sanatate prevazute in anexa nr. 2 a acestui act normativ.
Conform punctului 15 din anexa 1 la HG nr. 1091/2006, incaperile de lucru trebuie sa aiba o suprafata, o inaltime si un volum de aer suficiente, care sa permita lucratorilor sa isi indeplineasca sarcinile de munca fara riscuri pentru securitatea, sanatatea sau confortul acestora.
De asemenea, dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie sa fie calculate astfel incat sa permita lucratorilor sa aiba suficienta libertate de miscare pentru a-si indeplini sarcinile de munca. Daca acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucratorul trebuie sa aiba suficienta libertate de miscare in apropierea postului sau de lucru.
Niciuna din aceste cerinte nu va putea fi indeplinita fara realizarea in prealabil a evaluarii de risc pentru fiecare loc de munca sau post de lucru.(www.protectiamuncii-psi-iscir.ro)