Termenul limită stabilit pentru obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, de 30 iunie 2017, a fost analizat ieri de deputații din Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului Comisia a fost sesizată în vederea examinării și dezbaterii pe fond a Proiectului de Lege privind aprobarea OG nr.17/2016. Acest proiect are ca obiect de reglementare prorogarea termenului prevăzut la art.30 alin.(4¹) din Legea nr.307/2006 – respectiv 31 decembrie 2016 -, propunându-se obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu până la data de 30 iunie 2017. Având în vedere importanța și implicațiile actului normativ supus analizei, în urma discuțiilor avute de către membrii Comisiei și reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne prezenți la ședință, s-a hotărât amânarea proiectului de lege sus-menționat, fiind constituit un Grup de lucru Grupul consideră că prorogarea termenului până la data de 30 iunie 2017 a avut un impact pozitiv atât asupra societății, prin acordarea unui termen în care pot fi întocmite documentațiile tehnice necesare obținerii autorizației de securitate la incendiu, perioadă în care nu sunt sancționați contravențional pentru funcționarea fără acest act de autoritate, cât și asupra structurilor de avizare/autorizare din cadrul inspectoratelor pentru situații de urgență județene. În urma celor prezentate, nu s-a considerat necesară modificarea datei de 30 iunie 2017 stabilită prin Ordonanţa Guvernului nr.17/2016 și anume prorogarea acestuia pentru o dată ulterioară, o astfel de modificare putând fi percepută ca o relaxare a exercitării autorității în domeniu. Deputatii au menționat existența unui Ghid on-line privind avizarea/autorizarea, aplicație ce se regăsește pe toate site-urile Inspectoaratelor județene pentru Situații de Urgență, precum și pe site-ul Inspectoartului General pentru Sitauții de Urgență, Ghid ce a fost conceput pentru a veni în folosul beneficiarilor. Ei au sustinut că este imperios necesară o conștietizare și asumare a necesității de conformare la norma de avizare din partea beneficiarilor, iar păstrarea termenului în vigoare contribuie la îmbunătățirea climatului de siguranță pentru utilizatori.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !

In momentul in care o societate are peste 20 de angajati ii revine obligatia de a negocia contractul colectiv de munca (CCM).
In contextul in care salariatii nu au constituit un sindicat la nivel de unitate, negocierea are loc cu reprezentantii salariatilor, iar initiativa negocierii apartine angajatorului.
Astfel, anterior declansarii negocierii, salariatii trebuie sa isi aleaga reprezentantii in conformitate cu prevederile din Codul muncii.
Mentionam faptul ca o societate nu se poate afilia la un sindicat. In conformitate cu definitia data de Legea 62/2011 sindicatul este acea forma de organizare voluntara a angajatilor, in scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor lor profesionale, economice si sociale in relatia cu angajatorul.
ATENTIE! Salariatii sunt cei care se asociaza in sindicate si nu angajatorii.
Conform art. 129 alin. 1) din Legea 62/2011, negocierea colectiva este obligatorie numai la nivel de societate, cu exceptia cazului in care unitatea are mai putin de 21 de angajati.
Asa cum am mentionat mai sus, daca societatea are peste 20 de angajati ii revine obligatia de a negocia CCM.
Initiativa negocierii apartine angajatorului, iar daca in unitate nu exista sindicat, acesta trebuie invite la negociere reprezentantii salariatilor alesi de adunarea generala a salariatilor.
La prima sedinta de negociere se stabilesc informatiile publice si cu caracter confidential pe care angajatorul le va pune la dispozitia delegatilor sindicali sau ai reprezentantilor angajatilor, conform legii si data pana la care urmeaza a indeplini aceasta obligatie.
Legea nr. 467/2006 este cea care stabileste regimul informatiilor confidentiale puse la dispozitie de angajator.
Data la care se desfasoara prima sedinta de negociere reprezinta data la care se considera ca negocierile au fost declansate.
Asadar, la fiecare sedinta de negociere se vor incheia procese verbale semnate de reprezentantii mandatati ai partilor in care se va consemna continutul negocierilor.

INSPECTIA MUNCII DORESTE SA PUNA CAPAT ANGAJARILOR FARA FORME LEGALE!www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Inspectorii de munca au inceput o adevarata lupta impotriva celor care angajeaza personal fara forme legale de munca, iar in acest sens au realizat o serie de controale in cursul saptamanii trecute.
Asadar, Inspectia Muncii a desfasurat 2.432 actiuni de control in urma carora s-au aplicat amenzi in valoare totala de peste 1,43 milioane de lei, fiind depistate 123 de persoane care desfasurau munca fara forme legale, conform Agerpres. Au fost sanctionati 1.020 de angajatori.Amenzi in valoare de peste 1,15 milioane de lei.
In ceea ce priveste relatiile de munca, la nivel national s-au aplicat amenzi in valoare de peste 1,15 milioane de lei, din care 720.000 de lei pentru munca la negru. Au fost efectuate 1.448 de controale.
In aceeasi perioada, in domeniul securitatii si sanatatii in munca s-au aplicat amenzi in valoare de 274.000 de lei.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Orice societate trebuie sa aiba in vedere normele de securitate si sanatate in munca, iar pentru a fi sigur ca este totul in regula, angajatorul ar trebui sa fie familiarizat cu legislatia in vigoare.
Mentionam inca de la inceput ca, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
Dar nu doar acesti angajatori trebuie sa organizeze servicii de prevenire si protectie. Aceste norme sunt valabile si in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori, care desfasoara activitati dintre cele prevazute in Anexa nr. 5, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006, care sunt enumerate mai jos:
1.Activitati cu risc potential de expunere la radiatii ionizante
2. Activitati cu risc potential de expunere la agenti toxici si foarte toxici, in special cele cu risc de expunere la agenti cancerigeni, mutageni si alti agenti care pericliteaza reproducerea
3. Activitati in care sunt implicate substante periculoase, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major in care sunt implicate substante periculoase, cu modificarile ulterioare
4. Activitati cu risc de expunere la grupa 3 si 4 de agenti biologici
Asadar, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.425/2006.
Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50. din HG 1425/2006 cu modificarile si completarile ulterioare

IMPORTANT! Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate, in conditiile legii, respectiv medic de medicina muncii.

Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Constructorii care nu respectă măsurile legale de securitate și sănătate în muncă riscă pedeapsa cu amendă sau chiar cu închisoarea de la un an la 5 ani, potrivit unei propuneri legislative pentru modificarea Codului Penal. Inițiativa a fost înregistrată la Senat și urmează să fie analizată în comisiile permanente. „Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă. Fapta prevăzută, săvârșită din culpă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”, arată propunerea formulată de Iulian Iancu, deputat PSD.

Durata timpului de muncă este reglementată în Codul Muncii, timpul de muncă reprezentând orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
Timpul de muncă şi limita legală
În cazul în care sunteţi angajat cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, conform reglementărilor în vigoare.
În schimb, tinerii de până la 18 ani ar trebui să muncească 6 ore pe zi, respectiv 30 de ore pe săptămână.
După cum deja bine ştiţi, repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
Însă există şi cazuri în care, în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă. Trebuie totuşi respectată durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Durata maximă a timpului de muncă
ATENŢIE! Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare!
Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână. Există însă o condiţie care trebuie respectată – media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă, dar pentru perioade care nu depăşesc 12 luni.
La stabilirea acestor perioade de referinţă nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
ATENŢIE! Aceste prevederi nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Excepţii
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
Trebuie să ştiţi că durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Programul de lucru inegal
Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.

Pentru ca acesta să funcţioneze, el trebuie însă să fie specificat expres în contractul individual de muncă.
În oricare dintre situaţiile prezentate, programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.

Programe individualizate
Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză. Acestea presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

În aceste cazuri, durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade:
perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă;
perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.

30 iunie 2017 este termenul-limită până la care localurile care funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu sunt obligate să obţină un astfel de document. Iar cum prevederile legale referitoare la categoriile de clădiri pentru care este necesară autorizarea de securitate la incendiu au fost modificate pe parcursul anului trecut, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) a publicat recent un ghid pentru obținerea avizului/autorizației pentru securitate la incediu, cu ajutorul căruia antreprenorii pot afla dacă au o astfel de obligație pentru clădirea pe care o dețin.
Construcţiile şi amenajările care funcţionează în prezent fără a deţine o autorizaţie de securitate la incendiu au obligaţia obţinerii acestui document până la 30 iunie 2017.
In ceea ce privește procedura de obținere a autorizației de securitate la incendiu, aceasta a fost ușor simplificată din septembrie 2016, odată cu intrarea în vigoare a Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 129/2016. Spre exemplu, a fost eliminată obligativitatea depunerii raportului de expertiză atunci când se solicită obţinerea documentului citat.
Cum până la expirarea termenului-limită până la care trebuie obținută autorizația de securitate la incendiu mai sunt 120 de zile, IGSU a publicat recent un ghid privind avizarea/autorizarea construcțiilor, prin care să vină în ajutorul persoanelor ce au obligația obținerii documentului.
Astfel, puteți afla concret dacă trebuie să obțineți autorizația pentru securitate la incendiu pentru localul pe care îl aveți în proprietate, fiind necesară completarea mai multor câmpuri. Mai precis, în cazul clădirilor sau spațiilor amenajate în clădiri, veți selecta următoarele informații:
categoria de importanță a clădirii, respectiv: excepțională, deosebită ori altă categorie;
înălțimea la care se află pardoseala ultimului nivel față de carosabil, cu selectarea uneia dintre următoarele trei variante: sub 28 metri, între 28 și 45 metri sau peste 45 de metri;
suprafața construită, incluzând amprenta la sol a clădirii;
suprafața desfășurată (suma suprafețelor nivelurilor);
numărul total de persoane/ persoane la parter.
Pentru a înțelege mai bine, să luăm următorul exemplu: o clădire încadrată, în funcție de importanță, în categoria celor excepționale, a cărei pardoseală a ultimului nivel se află la o înălțime cuprinsă între 28 și 45 de metri față de carosabil. Totodată, clădirea din exemplul nostru are o suprafață construită de 40 mp, o suprafață desfășurată de 60 mp și poate primi un număr total de 20 de persoane, dintre care zece la parter.
După introducerea acestor valori, vor fi afișate mai multe categorii de clădiri, urmând să bifați, acolo unde este cazul, situațiile în care vă aflați. Astfel, pentru realizarea unei investiții noi, ca de exemplu un parcaj cu peste zece autoturisme, se impune obținerea avizului de securitate la incendiu, întrucât obiectivul se încadrează în prevederile Hotărării Guvernului nr. 571/2016, așa cum vom arăta mai jos.
Odată afișat acest rezultat, aflăm care sunt documentele ce trebuie depuse pentru obținerea avizului, dar doar după parcurgerea câtorva pași. Mai întâi, în funcție de etapa în care se află investiția, veți alege între:
proiectare investiție, obținere avize, până la emiterea autorizației de construire;
construire/ execuție și finalizare investiție, până la începerea funcționării;
funcționare.
Presupunând că vă aflați în cea de-a doua situație, a unei construcții noi, pentru care a fost emisă autorizația de construire, documentele necesare pentru obținerea avizului sunt următoarele:
cerere-tip;
autorizaţia de construire;
avizul de securitate la incendiu şi documentaţia vizată spre neschimbare care a stat la baza emiterii avizului – original;
copie de pe scenariul de securitate la incendiu vizat spre neschimbare, care a stat la baza emiterii avizului de securitate la incendiu, sau un alt scenariu de securitate dacă apar modificări faţă de cel vizat spre neschimbare care a stat la baza obţinerii avizului de securitate la incendiu ori nu a fost elaborat un astfel de document;
piese desenate la scara 1:50, 1:100 ori 1:200, după caz, pentru arhitectură, în care sunt incluse măsurile de securitate la incendiu şi instalaţii cu rol în asigurarea cerinţei „securitate la incendiu”, din documentaţia tehnică la fazele de proiectare;
dispoziţii de şantier însuşite de verificatorul de proiect atestat, proces-verbal de verificare-constatare a calităţii lucrărilor, proces-verbal pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse etc., în care să fie incluse măsurile realizate privind îndeplinirea cerinţei fundamentale „securitate la incendiu”;
referatul verificatorului de proiect atestat pentru cerinţa fundamentală „securitate la incendiu”, construcţii şi/sau instalaţii la fazele de proiectare proiect tehnic – P.Th. şi detalii de execuţie;
procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor;
lista documentelor care atestă performanţa la foc a produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei fundamentale „securitate la incendiu” ori a celor care au performanţe de comportare la foc;
opis cu documentele depuse.
Clădirile pentru care este nevoie de avizare şi autorizare
Actul normativ care stabilește categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu este, așa cum am amintit deja, HG nr. 571/2016.
Astfel, se supun avizării şi autorizării privind securitatea la incendiu următoarele categorii de construcţii şi amenajări:
1. Clădiri

încadrate conform legii în categoriile de importanţă excepţională şi deosebită, indiferent de aria construită, regimul de înălţime sau destinaţie;
definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securităţii la incendiu ca „înalte” sau „foarte înalte”, indiferent de aria construită ori de destinaţie;
în care sunt amplasate încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securităţii la incendiu ca „săli aglomerate”, indiferent de aria construită, regimul de înălţime ori destinaţie;
de locuit colective, noi sau existente, cu mai mult de patru niveluri supraterane, la care se realizează sau amenajează mansarde;
pentru sedii ale autorităţilor publice locale şi centrale, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
pentru lăcaşuri de cult şi spaţii de cazare aferente, accesibile publicului, cu aria desfăşurată mai mare de 200 mp, cu excepţia caselor parohiale, clădirilor destinate locuirii personalului monahal, clopotniţelor, lumânărarelor şi capelelor;
agrozootehnice sau agroindustriale, închise, cu aria construită mai mare sau egală cu 600 mp, cu excepţia silozurilor metalice, depozitelor de furaje fibroase, serelor, solarelor, răsadniţelor şi ciupercăriilor;
de depozitare a buteliilor transportabile pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune, cu excepţia GPL, de capacitate medie sau mare.
2. Clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de:

comerţ, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp sau, dacă spaţiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp;
birouri, financiar-bancară, de asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
îngrijire a sănătăţii, cu spitalizare continuă, indiferent de suprafaţă, sau dispensare şi policlinici, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
învăţământ, supraveghere, îngrijire sau cazare/adăpostire a copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 150 mp;
gară, autogară şi aerogară, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
cultură, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp;
parcaj, cu peste zece autoturisme;
centru de agrement, cu piscine interioare, servicii de relaxare şi întreţinere corporală, cu masaj, hidromasaj, împachetări, băi de plante, saună uscată, cabine cromo-aromo-terapii şi baie turcească, terenuri de squash, săli de aerobic, fitness, biliard, tenis de masă şi fotbal mecanic, terenuri de tenis, minifotbal şi fotbal cu vestiarele aferente şi altele similare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spaţiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu suprafaţa mai mare sau egală cu 200 mp;
primire turistică, cu mai mult de opt camere şi/sau 16 locuri, pentru cazare de tipul: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile turistice, bungalouri, cabane turistice, de vânătoare, de pescuit, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsuţe tip camping, pensiuni turistice urbane şi rurale, inclusiv unităţile de alimentaţie din incinta acestora;
producţie sau depozitare, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp sau, dacă spaţiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp.
3. Clădiri civile subterane sau spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul, în podul, ori pe acoperişul tip terasă al clădirilor civile, cu aria desfăşurată mai mare sau egală 100 mp.

4. Construcţii ori sisteme sau instalaţii pentru:

staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule cu capacitatea de stocare de maximum 300 mc pentru lichide petroliere ori staţii mixte;
staţii de depozitare şi distribuţie a gazelor naturale comprimate utilizate drept combustibil pentru vehicule (GNCV);
alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor la platforme şi parcuri industriale;
lucrări noi şi de modificare a instalaţiilor de stingere, detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu la clădiri existente ce intră sub incidenţa HG nr. 571/2016.
5. Construcţii sau amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune în interior, ori mai mare sau egală cu 1.000 de locuri pe scaune în aer liber.

Clădiri și amenajări supuse doar autorizării

În ceea ce priveşte construcţiile şi amenajările care se supun doar autorizării privind securitatea la incendiu, în HG nr. 571/2016 se enumeră expres următoarele categorii:

1. Construcţii ori sisteme sau instalaţii pentru:

sisteme de distribuție gaze petroliere lichefiate la autovehicule cu capacitatea de stocare de maximum 30 mc echivalent apă (față de 3 mc echivalent apă, cât era înainte), care nu sunt amplasate în stații mixte;
staţii transportabile de distribuţie a carburanţilor la autovehicule cu capacitatea de stocare/depozitare de maximum 30 mc;
alimentarea consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate stocate în rezervoare/recipiente fixe cu capacitatea individuală de maximum 5.000 l sau grupuri de rezervoare/recipiente fixe cu capacitatea totală de maximum 30.000 l volum de apă aferente laboratoarelor – sanitare, şcolare şi alte asemenea -, clădirilor cu activităţi de producţie şi fluxuri tehnologice, instalaţiilor de încălzire centrală şi locală, pentru prepararea apei calde de consum şi a hranei;
puncte de desfacere a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate la consumatori cu capacitatea de stocare/depozitare de minimum 250 kg GPL și maximum 1.250 kg GPL (în baza regulilor vechi, exista doar limita maximă, nu şi cea minimă);
alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor în localităţi.
2. Construcţii sau amenajări temporare în aer liber, pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune, ori având destinaţia comercială, cu aria desfăşurată/suprafaţa mai mare sau egală cu 2.500 mp.

Notă: Clădirile noi cu subsol şi o suprafaţă de minimum 600 de mp, destinate activităţilor de comerţ, birouri şi cazare turistică, precum și anumite noi biserici şi săli de sport, dar şi toate staţiile de metrou sunt obligate, prin Legea nr. 481/2004, să aibă și adăposturi de protecţie civilă pentru protejarea populaţiei, bunurilor şi valorilor culturale.

Din 2016, în legislația românească a apărut un nou sistem de impozitare pentru locuințe, astfel că impozitul anual datorat de proprietarii de imobile se calculează acum în funcție de destinația construcției (pentru locuit, pentru activități economice sau o combinație între acestea), și nu în funcție de calitatea pe care o are proprietarul, respectiv persoană fizică ori firmă. Chiar dacă anul acesta nu mai aduce aceleași obligații declarative de anul trecut, există unele prevederi diferite față de 2016, printre care și momentul până la care trebuie achitată prima tranșă din impozitul anual datorat pentru fiecare clădire în parte.
O nouă metodă de stabilire a impozitului pe clădiri a fost introdusă în legislația românească la început de 2016, prin prevederile introduse în Codul fiscal. Totuși, reglementările din acel moment nu au fost suficiente pentru a crea un cadru legal stabil, astfel că în anul trecut au fost consemnate numeroase modificări în această zonă a fiscalității.
Principalul aspect de care trebuie ținut cont este că impozitul pe clădiri se calculează acum în funcție de destinația clădirii, și nu de calitatea persoanei ce deține respectivul imobil (persoană fizică sau firmă). Astfel, putem vorbi despre clădiri rezidențiale, folosite strict în scop de locuit, sau clădiri nerezidențiale, folosite în scop economic, ca de exemplu sediile firmelor sau persoanelor fizice autorizate, spațiile comerciale, cabinetele individuale etc. Există și o a treia situație, în care un apartament, spre exemplu, servește atât ca locuință socială, cât și ca sediu social, caz în care avem de-a face cu o clădire cu destinație mixtă.

Cum se impozitează clădirile folosite exclusiv pentru locuit
Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.
Valoarea impozabilă a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp din tabelul prevăzut de Codul fiscal. De asemenea, valoarea impozabilă se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea cu un coeficient de corecţie.
Important! Proprietarii clădirilor rezidenţiale nu au trebuit să depună nici în 2016, nici anul acesta, vreo declaraţie de impunere la direcţiile de specialitate ale primăriilor. Astfel, acestora le revine doar obligația achitării, la termenele prevăzute de lege, a impozitului aferent imobilului respectiv. Desigur, contribuabilii trebuie să anunțe direcțiile de specialitate dacă, spre exemplu, apartamentul în care locuiesc a devenit între timp și sediul social al unei societăți.

Impozitarea clădirilor nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice , impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% (în funcţie de decizia consiliului local) asupra:
valorii finale a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă (2017), adică perioada 2012-2016;
valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă, respectiv perioada 2012-2016. Raportul de evaluare se depune în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului privind destinaţia clădirii deţinute;
valorii care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor mai noi de cinci ani (dobândite în ultimii cinci ani).
Atenţie! Pentru persoanele care dețin o clădire mai veche de cinci ani sau achiziţionată cu cel puţin cinci ani ȋn urmă (anterior anului 2012), pentru care nu există raport de reevaluare depus, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate ȋn cazul ȋn care clădirea ar fi rezidenţială.
Ca excepţie de la cele prezentate mai sus, pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
De altfel, în 2016, proprietarii de clădiri nerezidențiale au avut obligația depunerii unei declaraţii de impunere, pe baza căreia autorităţile au calculat impozitul datorat de contribuabili. Obligația nu mai există în 2017, cu condiția ca în statusul contribuabilului să nu fi survenit nicio schimbare care să implice modificarea sistemului de impozitare.

Determinarea impozitului în cazul clădirilor mixte
Schimbarea sistemului de taxare, din 2016, a iscat numeroase controverse în spaţiul public, care nu au fost clarificate decât spre finalul primei jumătăți a anului trecut, după modificarea succesivă a legislației. De altfel, o situaţie aparte a fost cea a impozitării clădirilor cu destinaţie mixtă, adică acelea folosite cu dublu scop, atât ca locuinţă, cât şi ca sediu social.
Astfel, pentru imobilele în care suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial rezultă din documente și se pot identifica, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial (activităţi economice).
O situație mai aparte aparte o întâlnim în cazul clădirilor la care suprafețele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu se pot identifica separat, nefiind delimitate. Astfel, într-o primă ipoteză, și cea mai simplă, este posibil ca la adresa clădirii să fie înregistrat un domiciliu fiscal la care să nu se desfășoare nicio activitate economică, caz în care impozitul se calculează ca pentru clădiri rezidențiale.
Mai departe, se poate ca la adresa poştală a clădirii să fie înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfăşoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilităţile să cadă în sarcina operatorului economic (firmă, persoană fizică autorizată etc). În acest caz, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial.
Dacă însă cheltuielile cu utilitățile, însemnând energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare, nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial.

Notă: Mai multe informații despre sistemul de impozitare aplicabil „firmelor de apartament” găsiți aici.

Anul acesta, primul termen de plată este peste o lună
Persoanele care au în proprietate clădiri pe teritoriul României datorează un impozit anual, care trebuie achitat, în două tranșe egale, la direcțiile de taxe și impozite ale primăriilor.
Din 2017, se revine practic la cele două termene cunoscute de plată, respectiv 31 martie și 30 septembrie, în condițiile în care 2016 a fost diferit, primul termen fiind decalat de autorități până la 30 iunie.
Codul fiscal acordă și o bonificație de până la 10% celor care plătesc anticipat impozitul pentru tot anul, până la 31 martie. Reducerea este acordată prin hotărâre a consiliului local, astfel că aceasta poate fi și mai mică, de exemplu 5%.

Notă: Tot până la 31 martie trebuie achitată și prima tranșă din impozitul pe mașini și cel pe teren.

Contabilii persoane fizice și societățile de contabilitate trebuie să-și îndeplinească anumite obligații privitoare la profesia acestora, până astăzi. Astfel, aceștia trebuie să-și reînnoiască vizele de exercitare a profesiei. Totuși, potrivit unui anunț recent, depunerea raportului anual de activitate și facilitățile la achitarea cotizațiilor se amână pentru data de 17 martie 2017.
Pentru anul 2017, contabilii autorizați și experții contabili își mai pot procura viza anuală de funcționare doar astăzi, data de expirare a vizei pentru anul 2016 fiind tot astăzi, potrivit Metodologiei de acordare a vizei anuale pentru exercitarea profesiei de expert contabil și contabil autorizat. Noile reguli de acordare a vizei au fost stabilite în cadrul Conferinței Naționale Extraordinare din 9 ianuarie 2017, iar materialele relevante se regăsesc pe site-ul www.ceccarbucuresti.ro, precum și pe alte site-uri regionale ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR).
Potrivit metodologiei, cei care exercită profesia independent obțin viza anuală și parafa anuală (ovală) emisă de CECCAR, iar cei care își desfășoară activitatea doar printr-o societate de expertiză contabilă/contabilitate, primesc doar viza, iar nu și parafa anuală, întrucât ei utilizează ștampila societății respective.
Condițiile în care se eliberează viza pentru cei care-și desfășoară activitatea în mod independent sunt următoarele:
depunerea raportului anual de activitate completat la toate rubricile;
achitarea în întregime a obligațiilor față de Corp;
dovada asigurării pentru riscul profesional, doar pentru cei care desfășoară activitatea în mod independent și primesc parafa anuală – aplicabil începând cu 1 ianuarie 2018;
nu au suferit nici o condamnare care interzice dreptul de gestiune și de administrare a societăților comerciale (presupune un cazier judiciar sau o declaraţie pe propria răspundere);
nu au săvârșit fapte care să încalce obligațiile prevăzute de lege, precum și regulile privind conduita etică și profesională, pentru care să fi fost sancționați de comisia de disciplină cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei, pe toată durata suspendării, precum și cu interzicerea dreptului de exercitare a profesiei;
depunerea declarației pe propria răspundere din care să rezulte că îndeplinește condiția capacității depline de exercițiu;
prezentarea, o dată la patru ani, a unei adeverințe medicale din care să rezulte că îndeplinește condiția capacității depline de exercițiu și că este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de expert contabil/contabil autorizat;
parcurgerea programului de formare profesională continuă organizat de CECCAR, conform Planului național de dezvoltare profesională continuă (PNDPC).
În ceea ce privește acordarea vizelor pentru societățile de expertiză contabilă/contabilitate, metodologia impune ca, pe lângă depunerea raportului anual, achitarea completă a obligațiilor față de CECCAR și dovada asigurării pentru riscul profesional de societate (aplicabil de la 1 ianuarie 2018), societatea care solicită viza mai trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să facă dovada că asociații/acționarii și administratorii experți contabili/contabili autorizați, pe baza cărora s-a obținut autorizarea societății, nu au suferit nicio condamnare care interzice dreptul de gestiune și de administrare a societăților comerciale (presupune un cazier judiciar sau o declaraţie pe propria răspundere);
asociații/acționarii și administratorii experți contabili/contabili autorizați, pe baza cărora s-a obținut autorizarea societății, nu au săvârșit fapte care să încalce obligațiile prevăzute de lege, precum și regulile privind conduita etică și profesională, pentru care să fi fost sancționați de comisia de disciplină cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei, pe toată durata suspendării, precum și cu interzicerea dreptului de exercitare a profesiei;
asociații/acționarii și administratorii experți contabili/contabili autorizați depun declarația pe propria răspundere din care să rezulte că îndeplinesc condiția capacității depline de exercițiu;
se prezintă, o dată la patru ani, pentru aceste persoane, adeverința medicală;
asociații/acționarii și administratorii experți contabili/contabili autorizați au obținut autorizarea societății, au parcurs programul de formare profesională organizat de CECCAR, conform PNDPC și au achitat cotizațiile stabilite pentru această categorie de membri.
Important! Pentru perioada în care nu s-a acordat viză, ca urmare a nesolicitării sau neîndeplinirii condițiilor, membrii Corpului nu sunt exonerați de plata obligațiilor față de acesta.
Solicitarea vizei și depunerea raportului se face doar online în unele filiale
Unele dintre filialele teritoriale ale CECCAR îi îndrumă pe cei interesați de obținerea vizei anuale și de depunerea raportului să utilizeze exclusiv varianta online a acestor proceduri, prin intermediul aplicației online EvidExpert. Astfel, CECCAR București le solicită membrilor care nu au solicitat crearea contului de acces online în sistem, în vederea completării raportului anual de activitate și depunerii documentației pentru obținerea vizei/avizului, să întreprindă măsurile necesare în acest sens.
Potrivit informațiilor oferite, raportul anual de activitate se mai poate depune și la sediul filialei de domiciliu, sau se poate transmite prin poștă, fax sau prin e-mail. Data-limită inițială pentru depunerea raportului de activitate pe 2016 era 28 februarie 2017 , dar CECCAR a decis recent să amâne termenul pentru 17 martie 2017.
În cazul în care membrii Corpului (persoane fizice active) nu au desfășurat activitate în nume propriu, sau prin intermediul unei persoane juridice, aceștia vor trimite, până la 17 martie 2017, un raport anual de activitate simplificat, potrivit modelului pus la dispoziție de CECCAR București. Același tip de raport trebuie depus și de către societățile care nu au desfășurat activitate în 2016.

Ce cotizații trebuie plătite și până când
Potrivit Metodologiei de stabilire a cotizațiilor pe membru aprobate prin Hotărârea Conferinței Naționale (HCN) 2017, membrii CECCAR trebuie să plătească anual anumite cotizații, fixe și variabile, pentru a beneficia de formarea profesională continuă acordată de Corp. Cotizația fixă o plătește fiecare membru al CECCAR (chiar și cei inactivi), indiferent de forma de exercitare a profesiei, iar cea variabilă reprezintă o cotă procentuală de 1,2% calculată la veniturile realizate de membrii Corpului – persoane fizice și juridice deopotrivă. Ambele cote sunt stabilite la acest moment prin HCN 2017.
Conform anunțului recent al CECCAR, facilitățile la plata contizațiilor se vor menține până la data de 17 martie 2017.
Potrivit documentului, cotizația fixă se plătește integral până la 28 februarie 2017, pentru anul curent, în timp ce cotizația variabilă, calculată potrivit celor menționate mai sus, se raportează la veniturile anului anterior, dar trebuie plătită tot până la 28 februarie, anul curent. Dacă din raportul de activitate reies diferențe, acestea se vor regulariza până la 31 mai 2017. De asemenea, documentul mai prevede că pe baza veniturilor realizate în primul semestru al anului curent, se pot efectua plăți în avans la cotizația variabilă și se vor regulariza până pe 28 februarie 2018.
Astfel, membrii activi persoane fizice vor avea de plătit între 500 de lei și 800 de lei pe an, dacă exercită funcția de expert contabil, potrivit sistemului de cotizații stabilit cu ocazia ultimei Conferințe Naționale. În ceea ce-i privește pe contabilii autorizați, documentul prevede cotizații fixe între 350 de lei și 670 de lei pe an. De asemenea, se mai prevede o cotizație fixă de 250 de lei pe an pentru membri care sunt în imposibilitate de a-și exercita profesia (spre exemplu, sunt în concediul de creștere a copilului).
Cât despre membrii activi persoane juridice, cotizația fixă este de 800 de lei/an, dacă cifra de afaceri pentru anul anterior este mai mare de 100.000 de euro, iar dacă cifra de afaceri este mai mică de atât, atunci cotizația fixă este de 700 de lei/an.
Membrii inactivi persoane fizice/juridice trebuie să plătească o cotizație fixă de 250 de lei/an, potrivit documentului, iar stagiarii au de plătit 1000 de lei/an, dacă se află la secțiunea „experți contabili”, ori 700 de lei/an, dacă se află la secțiunea „contabili autorizați”.
Anul trecut, cotizațiile fixe erau stabilite la următoarele valori: 400 lei/an pentru experții contabili activi, 350 lei/an pentru contabilii autorizați activi, 300 lei/an pentru experți contabili inactivi, 250 lei/an pentru contabili autorizați inactivi și 800 lei/an datorați de societățile de expertiză și/sau de contabilitate. Și deși cuantumul cotizațiilor fixe a crescut față de anul precedent, procentul ce se calculează pentru cotizația variabilă a rămas același, respectiv de 1,2%.