Durata timpului de muncă este reglementată în Codul Muncii, timpul de muncă reprezentând orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
Timpul de muncă şi limita legală
În cazul în care sunteţi angajat cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, conform reglementărilor în vigoare.
În schimb, tinerii de până la 18 ani ar trebui să muncească 6 ore pe zi, respectiv 30 de ore pe săptămână.
După cum deja bine ştiţi, repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
Însă există şi cazuri în care, în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă. Trebuie totuşi respectată durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Durata maximă a timpului de muncă
ATENŢIE! Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare!
Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână. Există însă o condiţie care trebuie respectată – media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.
Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă, dar pentru perioade care nu depăşesc 12 luni.
La stabilirea acestor perioade de referinţă nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
ATENŢIE! Aceste prevederi nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Excepţii
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
Trebuie să ştiţi că durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Programul de lucru inegal
Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.

Pentru ca acesta să funcţioneze, el trebuie însă să fie specificat expres în contractul individual de muncă.
În oricare dintre situaţiile prezentate, programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.

Programe individualizate
Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză. Acestea presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

În aceste cazuri, durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade:
perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă;
perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.