Pacienții cu astm profesional experimentează aceleași simptome ca și restul pacienților cu astm doar ca aceste simptome sunt strict legate de locul de muncă. În momentul în care ies din mediul respectiv, simptomele se ameliorează vizibil.
Acest diagnostic este unul dificil și delicat în unele cazuri, deoarece pacienții se pot teme că își pierd locul de muncă și atunci își ascund simptomele. Pe de altă parte, angajații pot simula respirația dificilă sau chiar o criză de astm pentru a determina schimbarea atribuțiilor de servici (de exemplu obținerea unui post mai avantajos).
Au fost identificate peste 300 de substanțe ce pot cauza astmul profesional dintre care:
Substanțe de origine animală: proteine ce se găsesc în părul, saliva sau resturile menajere ale animalelor
Substanțe chimice: adezivi, lacuri și vopsele, mase plastice, enzimele din detergenți, rășini sintetice etc.
Metale: platina, crom, nichel
Substanțe de origine vegetală: grâne, faină, bumbac, cânepă, cauciucul natural (latexul)
Substanțe iritante pentru căile respiratorii: fum, vapori de clor etc.
De reținut:
Diagnosticul de astm profesional trebuie confirmat prin metode obiective (testarea capacității respiratorii și eventual teste de alergie).
Orice pacient cu astm trebuie să îi comunice medicului în ce mediu lucrează pentru ca acesta sa poată identifica eventualele substanțe de evitat
Atât pacienții cât și medicii trebuie să fie conștienți că astmul profesional se va agrava dacă pacientul nu este tratat și scos din mediu și că doar tratamentul nu este suficient dacă nu se schimbă și locului de muncă.
Astmul nu dispare întotdeauna complet după schimbarea locului de muncă
Folosirea măștilor nu este suficientă pentru a evita apariția astmului profesional
Astmul profesional este apanajul medicului de medicina muncii dar care poate apela la sfaturile unui pneumolog pentru stabilirea unei terapii personalizate.