www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
Activitatea plătită pe care un salariat o face pentru angajator, deși contractul său individual de muncă este suspendat, este considerată de-acum tot muncă la negru. Interpretarea legală aparține judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), care au stabilit că, într-o asemenea situație, inspectorii de muncă sunt îndreptățiți să dea amenzi.
Munca prestată în perioada de suspendare a contractului individual este considerată, conform Deciziei ICCJ nr. 20/2016, a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, muncă la negru. Mai exact, chiar dacă între părți s-a încheiat un contract individual de muncă, lucrul în timpul suspendării reprezintă o activitate plătită și nedeclarată autorităților.
„Prin raportare la prevederile legale, luând în considerare cele reținute de Curtea Constituțională și având în vedere scopul pentru care a fost instituită obligația de a primi la muncă numai persoane cu care angajatorul a încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, în stabilirea înțelesului textului legal prezintă importanță faptul că, deși era încheiat un contract individual de muncă, acesta era suspendat, dar angajatul/salariatul a fost descoperit prestând activitate în favoarea angajatorului. Acesta reprezintă tot o formă de «muncă la negru» pentru că este prestată o activitate plătită, dar care nu este declarată autorității publice”, se lămurește în decizia amintită.
Concret, magistrații au stabilit o interpretare obligatorie pentru toate instanțele din țară cu privire la sancționarea angajatorului care folosește salariați în timpul suspendării contractelor lor de muncă. În acest sens, se arată că munca prestată în perioada de suspendare este asimilată situației în care nu există, practic, un contract încheiat între părți.
Pe de o parte, în baza acestei interpretări, dacă identifică până la cinci persoane care lucrează în perioada suspendării, inspectorii de muncă au dreptul să sancționeze angajatorul cu o amendă cuprinsă între 10.000 și 20.000 de lei pentru fiecare individ. Pe de altă parte, având în vedere raționamentul Înaltei Curți, regula poate fi aplicată, în egală măsură, și când vine vorba de sancționarea salariaților. Codul muncii prevede că persoanele care prestează muncă fără a încheia un contract individual (deci și atunci când lucrul este făcut în perioada de suspendare a unui contract) riscă să fie amendate cu cel puțin 500 și cel mult 1.000 de lei.
Inspecția Muncii nu ignoră munca la negru nici când este vorba de angajator, nici când este vorba de salariat, așa cum reiese dintr-un raport pe anul trecut, de exemplu. În cursul anului 2015, peste 3.000 de angajatori au fost amendați pentru munca fără forme legale, în timp ce peste 1.500 de muncitori au fost, de asemenea, sancționați pentru lucrul la negru. În 2014, peste 4.200 de angajatori și peste 1.700 de muncitori au fost sancționați.
Suspendarea unui contract individual de muncă înseamnă, potrivit Codului muncii, întreruperea temporară a activității angajatului și a plății salariului său. Astfel, dacă cineva lucrează în perioada suspendării, nu poate beneficia de calitatea de asigurat în sistemele de stat.
„Într-o asemenea ipoteză (munca în timpul suspendării contractului – n. red.) se poate vorbi de o încercare de a nu eluda dispozițiile legale ce impun forma scrisă a contractului individual de muncă, dar se dovedește că prin aceasta se ajunge la neplata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat sau bugetelor asigurărilor sociale, fiind, în același timp, o situație nefavorabilă salariatului care nu poate beneficia, pentru această perioadă, deși a prestat activitate, de stagiu de cotizare, de asigurări de sănătate, pentru că, formal, contractul individual de muncă este suspendat”, scrie în Decizia ICCJ nr. 20/2016.
Salariații sunt asigurați, în principal, în baza Codului fiscal, în cinci mari sisteme de stat. Mai precis, angajatorii trebuie să achite pentru ei cinci contribuții sociale obligatorii: sănătatea, concediile medicale, accidentele de muncă și bolile profesionale, pensiile și șomajul. În plus, într-o situație mai rar întâlnită (insolvența angajatorului), salariații beneficiază și de o a șasea contribuție socială obligatorie – cea pentru datorii salariale.
Plata acestor contribuții înseamnă, în principal, servicii medicale în sistemul sanitar de stat, concedii pentru diverse situații medicale (incapacitatea de muncă sau creșterea copilului), indemnizații, pensii sau ajutorul de șomaj. Așadar, dacă muncesc în timpul suspendării contractului individual, persoanele în cauză se bucură doar de banii primiți de la angajator, însă nu și de vechime în muncă pentru stabilirea pensiei, concedii legale, consultații gratuite sau protecție în cazul pierderii locului de muncă, de exemplu.
Suspendarea unui contract individual de muncă poate să intervină fie de drept (de exemplu, la intrarea în concediul de maternitate sau în cel de incapacitate temporară de muncă), fie prin acordul părților (concediile fără plată pentru studii sau interese personale), fie la inițiativa uneia dintre părți (în cazuri precum intrarea în concediul pentru creșterea copilului sau în cel paternal ori la reducerea temporară a activității), așa cum dispune Codul muncii.