Care sunt sporurile salariale ce pot fi acordate salariatilor in cadrul unui SRL, de exemplu, si unde se mentioneaza nivelul minim al fiecarui spor?
Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Conform art. 162 alin. (1) din Codul muncii, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat.
Una dintre obligatiile angajatorilor este de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Asadar, sporurile se negociaza prin contractele colective de munca, iar in lipsa acestora, in contractul individual.

In Codul muncii avem reglementat:
Care sunt sporurile salariale ce pot fi acordate salariatilor in cadrul unui SRL, de exemplu, si unde se mentioneaza nivelul minim al fiecarui spor?
1. Sporul pentru munca suplimentara
Astfel, potrivit art. 122 din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 123 stabileste ca, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
2. Sporul pentru munca in weekend
Astfel in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. Asadar, daca acordarea repausului saptamanal in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, angajatorul poate reglementa acordarea repausului saptamanal in regulamentul intern al unitatii (art. 137 alin. (1) si (2) din Codul muncii).
Regula este ca repausul saptamanal se acorda saptamanal, iar daca angajatorul nu acorda repausul in zilele de sambata si duminica salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca (art. 137 alin. (3) din Codul muncii).
Prin urmare, pentru salariatii al caror repaus saptamanal nu este respectat in zilele de sambata si duminica se va putea stabili in regulamentul intern procedura de acordare a repausului saptamanal si in contractul individual de munca sporul de care beneficiaza salariatii.
Totodata, angajatorul poate fi amendat pentru nerespectarea repausului saptamanal. Astfel, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 1.500 lei la 3.000 lei nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal (art. 260 alin. (1) lit. j) din Codul muncii republicat).
In concluzie, in situatia in care, repausul saptamanal se acorda in alte zile decat sambata si duminica, salariatilor care presteaza activitate astfel, li se acorda un spor la salariu al carui cuantum sau limite nu sunt stabilite de lege ci se negociaza prin contractul individual sau colectiv de munca.
Daca nu exista contract colectiv de munca aplicabil partile pot negocia sporul pentru munca in zilele de repaus saptamanal prin contractul individual de munca.
Asadar, sporurile se negociaza prin contractele colective de munca, iar in lipsa acestora, in contractul individual.
3. Sporul pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala
Cu privire la munca prestata in zilele de sarbatoare legala, regula stabilita prin art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, este ca in zilele de sarbatoare legala nu se lucreaza. Exceptiile de la regula sunt prevazute in art. 140 si 141 din acelasi act normativ.
Astfel, nu se acorda zile libere in zilele de sarbatoare legala in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta din cauza caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.
Salariatilor care lucreaza in unitatile sanitare si in cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, precum si la locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile (art. 142 alin. (1) din Codul muncii ).
In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru (art. 142 alin. (2) din Codul muncii).
4. Sporul pentru munca de noapte
Sporul pentru munca de noapte se acorda pentru munca prestata intre orele 22.00 6.00 (cu posibilitatea abaterii cu o ora in plus sau in minus fata de aceste limite) conform dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit dispozitiilor art. 126 din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare salariatii de noapte beneficiaza:
a) fie de program redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor la salariu de minimum 25% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata.
Astfel sporul pentru munca de noapte se calculeaza in raport de fiecare ora de munca prestata in intervalul 22.00 6.00.
5. Sporul pentru vechime in munca (negociat in contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca);
Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera salariatului vechime in munca (art. 16 alin. (4) din Codul muncii).
Dreptul la sporul de vechime nu este un drept consacrat de lege. De aceea, angajatorul are obligatia de a-l acorda numai daca a fost stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca.