www.protectiamuncii-psi-iscir.ro

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune relativ frecventă, care se asociază cu ocupațiile ce solicită intens mișcările repetate ale mâinii și ale degetelor.
Printre vinovați: utilizarea tastaturii computerului, croitoria sau chiar și activitățile în gospodărie sau în bucătărie. Șeful Secției de chirurgie plastică și reparatorie a Spitalului de Urgență Floreasca, prof. dr. Ioan Lascăr, ne-a dat toate datele pentru a înțelege ce este această afecțiune și cum trebuie să reacționăm atunci când apare. Pentru că ignorarea ei poate duce la consecințe grave pentru sănătate. „Este o suferință care se manifestă prin apariția amorțelilor la primele trei degete și jumătate din degetul al patrulea. Dar ceea ce deranjează cel mai mult și motivează pacientul să meargă la un consult și pentru investigații și, în final, pentru soluții terapeutice adecvate, uneori radicale, respectiv intervenția chirurgicală, este sindromul dureros. Durerea nocturnă, mai ales, care trezește pacientul, deranjează, îl împiedică să se odihnească”.

Compresia nervilor periferici
Sindromul de canal carpian sau de compresie a nervului median la nivelul canalului carpian face parte din grupul sindroamelor de compresie ale nervilor periferici. „Există anumite zone anatomice specifice anumitor nervi periferici, care favorizează apariția acestui sindrom. Când vorbim de nervii periferici, evident, nu vorbim doar de nervul median, vom include și nervul ulnar, și nervul radial, la nivelul extremității toracice, respectiv la nivelul brațului, al antebrațului și al mâinii. Același tip de sindrom îl putem întâlni și la nervii de la nivelul membrului inferior”. Sindromul compresiei nervului median este frecvent întâlnit. Apariția acestei boli este determinată, pe deoparte, de anumite particularități anatomice, dar, pe de altă parte, o contribuție importantă și un factor favorizant deosebit îl reprezintă anumite ocupații, anumite tipuri de îndeletniciri umane. „În principiu, mișcările mici și repetate ale degetelor mâinii, cum ar fi cele făcute de ziariști, de IT-iști (utilizarea tastaturii computerului), chiar activitățile specifice din gospodărie (mișcările mici atunci când se taie zarzavaturile), croitoria, de exemplu, pot fi factori favorizanți în apariția sau mai ales în intensificarea suferinței în această afecțiune”.

DIAGNOSTICARE
Diagnosticul, evident, trebuie să îl pună medicul specialist. „Specialistul este, de multe ori, neurologul, care declanșează o serie de investigații, pe lângă evaluarea clinică. Este foarte adevărat că în ultimele decenii (20—25 de ani) boala aceasta pare a fi mult mai frecventă. Sigur, și din cauza înmulțirii indivizilor care utilizează tastatura computerului. Dar este de luat în considerație elementul care favorizează stabilirea unui diagnostic obiectiv, adică investigațiile electrice. Măsurarea proprietăților electrice de conductibilitate și excitabilitate a nervului, care se face cu un anumit tip de aparatură, ne permite să stabilim cu precizie matematică suferința și gradul de afectare a nervului median”.

TRATAMENT
Uneori, această afecțiune poate fi ameliorată cu ajutorul medicamentelor, în funcție de cât de afectat este nervul, dar, de cele mai multe ori se ajunge la intervenție chirurgicală. „Evident că un anume tip de suferință, respectiv compresia severă, anumiți parametri ne permit să stabilim dacă mijloacele terapeutice pe care le vom folosi sunt reprezentate de mijloace medicamentoase, de imobilizări temporare, sau la nivelul avansat de afectare a nervului, dacă se impune o intervenție chirurgicală. O decompresie, o relaxare a spațiului în care nervul median suferă”, adaugă profesorul. Ce este canalul carpian? Canalul carpian este zona anatomică de pasaj, situat anterior, la nivelul articulației radiocarpiene în care se realizează contenția pentru elementele tendinoase ale mâinii, toate tendoanele degetelor, respectiv nouă tendoane. Prin acest spațiu circulă și nervul median. Structura anatomică a canalului este: trei pereți formați din structuri osoase, iar plafonul este realizat dintr-un ligament foarte gros, care are o grosime de un centimetru sau chiar mai mult și care face ca acest spațiu delimitat să fie inextensibil. „Prin canalul carpian, deci, trec aceste structuri: respectiv cele nouă tendoane și nervul median. În anumite condiții, din diferite motive dar corelate cu anumite particularități, se ajunge la apariția tulburărilor circulatorii și de nutriție în acel segment. Cum? De multe ori, îngroșarea acestora depinde de fascicule musculare care devin hipertrofice din cauza utilizării mâinii. Hipertrofia acestor structuri musculare duce la creșterea în volum a structurii musculare respective și la amprentarea nervului cu apariția tulburărilor circulatorii și de nutriție la nivelul segmentului respectiv”. „Apare tulburarea vasculară din cauza creșterii presiunii, iar structura nobilă care suferă este nervul. Suferința este determinată de «sufocarea nervului» prin compresie și diminuarea progresivă și direct proporțională a fluxului vascular, deci a hrănirii cu sânge a segmentului, respectiv nervul. Tulburarea de nutriție a nervului se reflectă în tulburarea de conductibilitate, generând suferința. Altfel spus, nervul nu mai funcționează corect în acel segment”.

OPERAȚIA
Utilizarea prezentă a investigațiilor electrice permite un diagnostic al suferinței. Înaintea folosirii acestui tip de investigație, de multe ori, boala era pusă pe seama unei spondiloze cervicale sau a altei suferințe, care aveau mai puțin de-a face cu ceea ce numim sindrom de compresie la nivelul canalului carpian. „Din punctul de vedere al soluției radicale, în formele severe, nu putem lua în discuție decât intervenția chirurgicală, care înseamnă decompresia prin deschiderea chirurgicală a canalului carpian, fie endoscopic, fie chirurgical clasic. Dar, de multe ori, modificările de tip fibros – o îngroșare a țesuturilor din jurul nervului – duc la apariția unui manșon fibros care sugrumă nervul și care reclamă și o abordare microchirurgicală. Sub microscop sau sub lupă operatorie, nervul este descarcerat din acel manșon fibros, realizându-se neuroliză microchirurgicală”. După intervenția chirurgicală, corect efectuată, afecțiunea nu recidivează.

CONSECINȚE
Care poate fi cea mai gravă consecință dacă ignorăm această afecțiune? „În stadiile avansate ale evoluției bolii, pe lângă durere, care uneori poate deveni extrem de supărătoare, mai ales durerea nocturnă, apare tulburarea progresivă de sensibilitate la nivelul degetelor – primele trei degete și jumătate. E vorba de pulpele degetelor, în principal, care reprezintă suprafața cea mai valoroasă din punct de vedere al culegerii informației tactile. Reprezentarea corticală, de exemplu (deci la nivelul creierului) în secțiunile dedicate analiză- rii senzațiilor tactile, este maximă pentru degetul mare și pentru următoarele trei degete. Deci este zona cel mai riguros analizată din punctul de vedere al densității senzorilor ce culeg informații specifice analizate la nivelul creierului. Progresiv, pierdem din această calitate a informației tactile”. Lucrurile nu se opresc aici. „La aceasta se adaugă amorțeala semnificativă, senzația supărătoare de amorțeală, apar tulburări de troficitate la nivelul mușchilor mici ai mâinii, la nivelul eminenței tenare, care controlează mișcările subtile ale degetului mare, cel mai important deget al nostru, degetul opozabil. Valoarea funcțională a degetului mare este de circa 55 la sută din bilanțul funcțional al mâinii. Adică degetul mare este mai important în evaluarea funcțională a mâinii, decât toate celelalte patru degete la un loc! Este afectată și capacitatea de a apuca, de a folosi mâna în mod normal, prin atrofia mușchilor mici ai mâinii”.