Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
Concediul pentru incapacitate temporară de muncă provocată de boli/accidente care nu au a face cu munca are o durată maximă de 183 de zile într-un an. Totuși, actul normativ care-l reglementează prevede și posibilitatea prelungirii lui, pentru a se evita pensionarea, dar cu maximum 90 de zile. Recent, în Monitorul Oficial a fost publicată și procedura prin care medicul primar sau specialist propune prelungirea concediului.

Concediul medical pentru incapacitate temporară de muncă și indemnizația aferentă lui se pot acorda pentru cel mult 183 de zile într-un an, perioadă ce se calculează din prima zi de îmbolnăvire, după cum prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2015 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. E important să precizăm însă că ne referim la incapacitatea de muncă produsă nu de accidente și boli profesionale, ci de cele care nu au legătură cu munca.
Dacă bolnavul nu se recuperează astfel încât să poată munci normal după cele 183 de zile, medicul primar/specialist poate să propună pensionarea pentru invaliditate a bolnavului. Dar asta nu e singura soluție prevăzută de lege. Ca să se evite pensionarea, același medic ar putea să propună și prelungirea concediului medical peste cele 183 de zile. Prelungirea se poate face cu cel mult 90 de zile.
„În situații temeinic motivate de posibilitatea recuperării, medicul prevăzut la alin. (1) (medicul primar/specialist – n.red.) poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate și menținerii asiguratului în activitate (…). Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (…) în raport cu evoluția cazului și cu rezultatele acțiunilor de recuperare”, scrie în OUG nr. 158/2015.
Un act normativ care tratează modul în care se acordă prelungirea a fost publicat miercuri și se aplică deja. Concret, e vorba de Ordinul Casei Naționale de Pensii Publice și ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 953/783/2017, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 599 din 26 iulie 2017. Concret, propunerea de prelungire o face medicul primar/specialistul, în funcție de situația pacientului asigurat, pe care o depune, alături de anumite documente, la cabinetul teritorial de expertiză medicală a capacității de muncă din subordinea casei teritoriale de pensii. El trebuie să facă asta cu cel puțin 20 de zile înainte de expirarea celor 183 de zile.
Ce documente trebuie depuse, mai exact (în copie):
biletul/biletele de ieșire din spital;
rezultatele analizelor de laborator, investigațiilor funcționale și imagistice ce susțin diagnosticul, evoluția și prognosticul de recuperare și tratamentele efectuate;
referatul medical întocmit de medicul curant;
adeverința ce cuprinde numărul zilelor de concediu medical acumulate în ultimele 12/24 luni.
Pe lângă acestea, mai trebuie depus, de data asta în original, referatul de prezentare completat de medicul expert al asigurărilor sociale.
În final, avizarea prelungirii sau refuzul avizării o dă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă. Cei de la Institut vor preciza, în avizul dat, inclusiv numărul de zile de concediu medical aprobate, iar refuzul acordării prelungirii va trebui motivat.
Potrivit Normei de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005, cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este un procent de 75% aplicat mediei veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare.
În plus, pentru acest tip de concediu, la fel ca și pentru cel acordat în urma accidentelor/bolilor profesionale, perioada acordată este considerată vechime pentru pensie. Iată aici și celelalte șase tipuri de concedii ce constituie, potrivit legii, vechime în muncă pentru stabilirea pensiei.