Serviciu extern de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca (protectia muncii), situatii de urgenta (psi) si ISCIR in Bucuresti si Ilfov !
În cazul unor accidente suferite de muncitori în timpul lucrărilor, beneficiarul se poate trezi bănuit ca purtând o parte din vină. Dacă lucrătorii muncesc fără forme legale, nu există o firmă care să le facă instructajele necesare, care să le ofere echipamente adecvate ș.a.m.d., proprietarul lucrărilor își asumă unele riscuri destul de mari, atât de ordin bănesc, dar și sub forma unei posibile răspunderi penale.
Spuneam cu o altă ocazie de faptul că cei care lucrează în construcții trebuie să aibă neapărat contracte de muncă, neputând munci ca zilieri, pentru că legea nu oferă posibilitatea asta. Așadar, muncitorii nu pot lucra legal decât într-o firmă de construcții, orice fel de entitate ar fi ea, ori pot munci direct cu contract de muncă la beneficiarul lucrării.
Proprietarul acelei construcții ar putea spune însă că nu-l interesează cum muncește (legal sau nu) lucrătorul construcția sa. Însă așa cum spuneam în acest material, dacă se înțelege direct cu muncitorii, e obligat să-l intereseze cum muncesc aceștia. În lipsa unei entități care să stea la mijloc, între muncitor și beneficiar, atunci el începe să intre pe terenul raporturilor de muncă, fie că vrea, fie că nu vrea acest lucru.
Din perspectiva Codului muncii, cei care angajează „la negru” mai mult de cinci persoane săvârșesc o infracțiune pentru care pedeapsa este stabilită între unu și doi ani de închisoare, iar pentru mai puțin de cinci persoane inspectorii de muncă pot da o amendă de la 10.000 la 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată.
De ce mai contează însă dacă muncitorii lucrează sau nu cu forme legale sau dacă aparțin de o firmă? Pentru că în cazul în care, în timp ce se află la muncă pe șantier, i se întâmplă ceva, beneficiarul lucrării poate să răspundă de viața și sănătatea celui care lucrează pentru el. Chestiunea răspunderii diferă însă foarte mult de la o situație la cealaltă, după cum vom vedea.

Situația 1: Muncitorul este angajat al unei firme
În această situație avem practic trei părți implicate: beneficiarul lucrării, firma respectivă și cel care muncește în mod efectiv și care aparține de firmă (poate fi chiar a sa, el fiind propriul angajat).
În momentul în care beneficiarul cade la o înțelegere cu firma respectivă, el contractează un serviciu pe care aceasta, prin muncitorii săi, i-l va presta. Firma respectivă este cea căreia îi revin, prin lege, obligații pentru siguranța și sănătatea salariaților săi, pentru salariile și contribuțiile acestora ș.a.m.d. Beneficiarul nu este practic interesat de cum se desfășoară raporturile de muncă între lucrătorii respectivi și angajatorul lor și nu răspunde pentru siguranța lor în timpul lucrărilor de construcție, pentru că altcuiva îi revine datoria asta.
„În momentul în care se contractează un serviciu, indiferent de ceea ce se întâmplă în timpul prestării serviciului, beneficiarul nu poate fi tras la răspundere, această răspundere fiind în esență transferată către angajator”. Beneficiarul lucrării nu trebuie să le asigure echipamente muncitorilor, angajatorul fiind responsabil pentru asta. De asemenea, de instructajele de securitate și sănătate în muncă nu e responsabil beneficiarul.
Desigur, dacă beneficiarul este cel care-i angajează cu contract de muncă pe lucrătorii respectivi, atunci el este cel responsabil de sănătatea și securitatea lucrătorului pe șantier. Numai că responsabilitatea aceasta o are ca angajator, iar nu ca beneficiar al construcției.

Situația 2: Muncitorul lucrează „la negru”, direct pentru beneficiar
Cum spuneam mai sus, nu vom intra pe tărâmul discuțiilor de dreptul muncii, pentru că am mai făcut-o cu altă ocazie, când am precizat că legea îl sancționează destul de aspru pe cel care lucrează cu oameni fără să le facă contracte de muncă. Munca „la negru” înseamnă riscuri nu doar pentru lucrător, dar și pentru beneficiarul construcției la care se lucrează.
Dacă muncitorului i se întâmplă un accident de muncă, atunci se poate activa răspunderea beneficiarului, mai ales dacă cineva cere apoi despăgubiri, să zicem. Dacă s-au produs chiar și pierderi de vieți omenești, atunci lucrurile vor ajunge în atenția organelor de urmărire penală, iar răspunderea este deja una penală.
„Din perspectiva dreptului civil, dar și penal, desigur că vom discuta pe de-o parte de răspundere civilă delictuală, dar și de vinovăția ce poate incumba sub forma unei culpe în cadrul unei infracțiuni, în cazul în care persoana respectivă suferă o accidentare sub forma unei vătămări corporale sau se ajunge chiar la deces”.
„De cele mai multe ori, această răspundere nu este antrenată, având în vedere că persoana ce prestează un serviciu la negru, nu o să denunțe o asemenea activitate, însă dacă lucrurile degenerează atât de tare încât s-ar ajunge la decesul celui ce prestează acel serviciu, probabil că familia ar fi interesată de tragerea la răspundere a vinovatului. De regulă, într-o asemenea situație s-ar deschide un dosar penal pentru ucidere din culpă, însă soluția poate să fie diferită în funcție de desfășurarea efectivă a serviciului respectiv și în condițiile în care persoana beneficiarului poate fi pusă în strânsă legătură cu infracțiunea”,
Codul penal, mai exact textul de lege al infracțiunii de ucidere din culpă, spune următoarele: o formă a uciderii din culpă este și cea în care moartea cuiva s-a produs ca urmare a faptului că unele dispoziții legale privind exercitarea unei profesii/ meserii nu au fost respectate. „Ori în teza expusă, este clar că discutăm de o nerespectare a dispozițiilor legale în materie de muncă”.
Nu e obligatoriu ca dacă se întâmplă un astfel de accident de muncă, proprietarul lucrării să intre automat în poziția celui responsabil de ce s-a întâmplat. Organele de cercetare trebuie să găsească o legătură concretă între fapta beneficiarului și accidentul respectiv.
Adică trebuie să existe o legătură între modul în care au muncit respectivele persoane, fără instructaje de sănătate și securitate în muncă, fără echipamente etc. și faptul că au suferit un accident. Riscul este, fără îndoială, unul comun: atât al muncitorului, cât și al celui pentru care el muncește.