www.protectiamuncii-psi-iscir.ro
In situatia adoptarii timpului de munca de 12 h urmat de 24 h repaus, este obligatoriu sa existe perioade de 2 zile consecutive de repaus ca pentru timpul de lucru de 8h/zi?
Daca tura de 12 h pica pe timp de noapte in weekend sau sarbatoare legala, este obligatoriu sa se plateasca pe langa cei 25% (pentru lucru de noapte) si indemnizatia de 100%?
Conform art. 10 alin. (7) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, la locurile de munca unde, datorita specificului activitatii, nu exista posibilitatea incadrarii in durata normala a timpului zilnic de lucru, se pot stabili forme specifice de organizare a acestuia, dupa caz, in tura, tura continua,turnus, program fractionat.
In situatia in care, datorita acestor forme specifice de organizare a timpului de lucru, salariatul presteaza activitate sambata si duminca, pentru aceasta perioada angajatorul are obligatia sa-i acorde alte zile libere.
Astfel, potrivit art. 112 alin. (2) din Codul muncii, durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Perioada de repaus de 24 de ore este un drept al salariatului stabilit de Codul muncii pentru faptul ca a prestat munca 12 ore.
Altfel spus, dreptul la repausul de 24 de ore dupa prestarea muncii timp de 12 ore nu exclude dreptul salariatului la zilele de repaus saptamanal prevazut la art. 132 din Codul muncii.

Repausul saptamanal trebuie acordat tuturor categoriilor de angajati, doua zile pe saptamana, de regula sambata si duminica, in conditiile art. 132 alin. (1) din Codul muncii, indiferent de modalitatea de organizare a timpului de munca.
In conditiile in care acest lucru nu este posibil, isi gasesc aplicarea celelalte alineate ale art. 132 din Codul muncii, cu conditia ca angajatul sa beneficieze de repausul saptamanal, fie acordat in alte zile din saptamana decat sambata si duminica, fie acordat cumulat, dupa o perioada de activitate continua de maximum 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
In concluzie, indiferent de modalitatea de organizare a timpului de lucru sau de norma de munca a unui angajat, acesta are dreptul la acordarea in natura a repausului saptamanal.
In conformitate cu dispozitiile art. 132 alin. (2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile decat sambata si duminica stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern. In aceasta situatie salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
Salariatii de noapte – in acceptiunea art. 122 alin. (11) din Codul muncii – beneficiaza de:
a) program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza
sau
b) un spor la salariu de 25% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata (art. 41 alin. (3) lit. e) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010).
Dreptul salariatului care presteaza munca in timpul noptii de a i se acorda sporul de 25% din salariul de baza nu exclude dreptul acestuia la repausul saptamanal prevazut la art. 132 din Codul muncii.
De asemenea, acordarea sporului de noapte nu exclude dreptul salariatului la compensarea cu timp liber corespunzator a muncii prestate in zilele de sarbatoare legala, sau, cand acest lucru nu este posibil din motive justificate, sa beneficieze de un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 100% din salariu de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Prin urmare, daca munca de noapte se desfasoara in timpul repausului saptamanal, angajatorului ii revine, si in aceasta situatie, obligatia sa respecte cele mai sus expuse cu privire la acordarea repausului saptamanal.
Totodata, pentru lucrul in zilele de sarbatoare legala angajatorul are obligatia sa plateasca salariatului timp liber si daca acest lucru nu este posibil din motive justificate sa-i acorde un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 100% din salariu de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.